Vremea bilanțului

A sosit și ultima zi din anul 2016. Vremea bilanțului, a retrospectivelor, a noilor planuri. Sau nu?

Peste tot aud lumea înjurând acest an, așteptând cu nerăbdare să se ducă, să vină anul nou, care aduce atâtea promisiuni. Eu n-am nimic cu el. Și nici nu cred că anul nou va aduce minuni. În cel mai bun caz, pentru cei norocoși, va aduce doar timp în plus, ca să reparăm ce-a stricat precedentul, sau precedenții. Prilej să ne vindecăm de răni vechi și să creăm amintiri noi. Nu simt noul an ca o entitate diferită, îl simt ca pe o continuare. Ceea ce și este, de fapt.

Știu că 2016 a adus multe schimbări, multe rele pentru mulți oameni. Refugiați, teroriști, Brexit, Trump, o grămadă de celebrități decedate. Plus tragediile personale. N-a fost vina anului. Dar e bine că avem acest moment simbolic de tranziție între ani, să ne putem minți frumos că va rămâne ghinionul în urmă. Nu vreau să fiu cinică azi și să fac să vă stea salata de boeuf în gât, mă scuzați, sunt doar realistă. Am avut ani foarte proști pe plan personal și chiar dacă o fi rămas ghinionul în urmă, efectele acelor ani vor fi cu mine toată viața. La fel și cu anii buni.

Ce pot spune despre 2016 este că mi s-a părut lung. Chiar dacă am senzația că a trecut mai repede decât trebuia, parcă nu mai e la fel de pronunțată ca în alți ani. Am impresia că s-au întâmplat atât de multe lucruri în aceste luni! Bănuiesc că această senzație se datorează faptului că am încercat să fiu mai mult prezentă în viața mea, să conștientizez mai mult momentul prezent și să mă bucur de el, sau să-l urăsc mai cu spor, după caz. E mare lucru, să fii atent la detaliile vieții prezente, să nu te lași absorbit de gânduri despre trecut sau despre viitor. Am trăit mai viu, am luat hotărâri cu mai multă convingere, am conștientizat fiecare schimbare în mine și-n jurul meu. Am simțit fiecare anotimp mai viu, fiecare schimbare de culoare în frunze, în nori. Și nu, n-am fumat nimic, dacă simțiți nevoia să faceți această glumă 🙂

Am făcut mai puțin din ceea ce consideră alții sau consider eu că „trebuie” să fac, și mai mult din ce-am simțit că aș vrea să fac. C-o fi bine, c-o fi rău, nu cred că e cazul să ne dăm cu părerea. Ce planuri am pentru la anul? Să am aceeași atitudine ca-n 2016.

Au mai rămas câteva ore din acest an, pe care le voi petrece relaxat – mai un articol, mai o manichiură – iar diseară mă duc să văd artificiile și să dansez. Și voi mânca oliebollen, după tradiția olandeză.

Să petreceți frumos diseară, orice ați ales să faceți, să lăsați în urmă tot ce vreți să lăsați și să vă faceți liste mari de planuri, dacă asta vă doriți, și să ne auzim cu bine la anu’!

La mulți ani!