Sfârșit de mai și niciun plan de vacanță

Azi plouă. O zi cu ploaie de care mă bucur, pentru că nu trebuie să ies din casă. Aveam chef să stau așa, liniștită, să-mi văd de treburi în timp ce ascult ploaia pe geam și pe șosea. Săptămâna trecută am avut o prietenă în vizită și am tot făcut pe turistul, dar acum mă resimt și trebuie să îmi odihnesc picioarele. De când cu vacanța de Paște, n-am mai apucat să intru în ritm la serviciu. Mă simt într-o continuă vacanță. Ceea ce este minunat!

Vine vara, și o să fie o vară frumoasă. Pentru vara asta nu am niciun plan de vacanță. O s-o petrec în Olanda, acasă. Mă simt atât de relaxată că nu am planuri! Este eliberator. Doar vreo doi oameni din cei cărora le-am spus asta m-au înțeles, restul se minunează și se gândesc la motivele ascunse care stau la baza hotărârii. Unii chiar s-au scandalizat: cum să nu te duci în vacanță?! De ce? Ei, uite-așa, pentru că pot.

Vacanța asta este obligatorie, cumva, în ochii multora. Atâta timp cât ai bani ca să o faci, trebuie să o faci. Nu ai voie să stai acasă și să te bucuri de grădina proprie. Să nu mă înțelegeți greșit: îmi place mult de tot să călătoresc și să văd locuri noi. Dar m-am săturat să o fac în același ritm impus: iarna te duci la ski, vara la mare. Nici nu trece bine revelionul și te apuci de planuri de vacanță. Faci rezervările și cumperi biletele din februarie, ca să prinzi prețuri bune dar și ca să prinzi perioada pe care o vrei, înainte să se apuce colegii de muncă să își planifice vacanțele pe tot anul până la Crăciun. Petreci luni de zile visând la cele maxim două săptămâni de fericire, și alte câteva luni visând la ce frumos a fost. În rest, viața cea reală trece pe lângă tine și tu nu aștepți decât următoarea vacanță. Cam așa stau lucrurile pentru mulți. Unii, mai norocoși, se plimbă mai des. Evadează mai des din viața lor. Alții, care n-au posibilitatea să meargă în vacanțe, îi invidiază p-ăștia care apucă să viziteze cel puțin o țară străină pe an. Nimeni nu pare mulțumit.

Anul acesta am hotărât că va fi altfel. Vreau să mă bucur pe îndelete de viața mea de zi cu zi, nu să visez cum să evadez din ea. Vreau să mă bucur de Amsterdam și de Olanda nu doar în weekend. Vreau să scap de stresul aeroportului și al zilelor pierdute pe drum, de nervii pe care mi-i fac la controlul de securitate și la cozi. Sau măcar să reduc dine ele, pentru că zboruri tot vor mai fi. Când și dacă o să mi se facă chef să merg undeva, o să cumpăr biletul și gata. Poate mă duc undeva unde se poate ajunge cu trenul, mult mai drăguț și elegant. Până atunci, mă bucur nespus de lipsa planurilor și mă simt de parcă aș aștepta o vacanță de vară de trei luni, ca pe vremea când eram la școală!

M-am înscris la cursul de scris care se ține pe perioada verii, nu era în plan dar așa mi-a venit, mă distrez atât de bine cu asta că nu m-am putut abține. Din nou, cursurile de olandeză au fost amânate, pe perioadă nedeterminată. N-am chef de ele. O să încerc să vorbesc mai mult cu lumea în olandeză ca să îmi împac cât de cât conștiința. Deși nu cred că o să am timp pentru asemenea griji, o să fiu mult prea ocupată bucurându-mă de toate celelalte îndeletniciri plăcute, de prietenii care or să-mi vină în vizită, de viață, așa cum e ea.