O jumătate de zi cât o vacanță
Am învățat câteva lucruri de la olandezi, de când locuiesc aici, și unul dintre ele este acela că atunci când se anunță o vreme foarte bună, îți iei liber. Și pentru că se prognozau 20 de grade și soare pentru azi, am anunțat la serviciu că îmi iau liber juma’ de zi.
Azi a fost prima zi cu adevărat călduroasă pe anul ăsta, și, după obicei olandez, mâine n-o să mai fie la fel. Toată lumea a așteptat-o încă din weekend. În drum spre serviciu am întâlnit numai bicicliști care mergeau cu un zâmbet mare pe față, unii mai și cântau. Eu eram bucuroasă încă de ieri seară, știind că azi muncesc câteva ore și restul le voi petrece afară, la soare. Am plecat la prânz de la serviciu, am fost de-am mâncat în oraș la un restaurant vegan, Vegabond, unde au o mâncare foarte gustoasă, pe care am savurat-o afară, pe băncuță. Apoi m-am dus acasă, mi-am pus pantaloni scurți, mi-am luat o carte și m-am dus în parc, să stau sub cireși. Era plin parcul, cred că jumătate din populația orașului n-a mai muncit azi!
Am găsit totuși un loc bun, sub cireșii în floare. Am stat câteva ore acolo, nu prea mai îmi venea să plec. Nu am citit prea mult; aveam multe gânduri care mi se învârteau prin cap și acolo era locul potrivit să le las să zburde. Așa cum sunt în parc locuri de joacă pentru căței, așa consider eu că sunt și locuri de joacă pentru gânduri: acolo unde le lași libere, să alerge, să facă ce vor ele, fără să te temi că or să se încurce sau or să deranjeze pe cineva.
După ce am dat drumul la gânduri am stat și-am admirat cerul, florile de cireș, oamenii, copiii care se băteau cu apă. Și mă gândeam ce bine e că nu e vreme din asta tot timpul, că uite cum știm să ne bucurăm de câteva ore, dacă sunt așa rare! Așa e și cu oamenii, cu cât sunt mai rar cu tine, cu atât te bucuri mai tare de ei.
Apoi am fost la terasă, să încheiem cu o bere bună, și mi-au cam înghețat picioarele mele goale, după ora șase, dar am rezistat eroic. Acum am senzația că m-am întors din vacanță, și e așa de bine! O să merg la culcare cu imaginea de mai sus întipărită bine pe retină și hotărâtă să mai fac după-amieze din astea.
Mă puteți găsi și pe 
Frumos scris despre ganduri si locuri de joaca. 🙂 Interesant ca in Olanda poti sa-ti iei liber pur si simplu. Ma refer ca in Romania este mult mai greu sa-ti iei o zi libera (sau chiar si jumatate); ti se pun intrebari ca la un interogatoriu si trebuie sa ai un motiv incredibil de bun ca sa ti se dea liber. Presupun ca aici se vede diferenta intre mentalitatile oamenilor celor doua tari.
Ei, nici in Olanda nu se poate peste tot si oricand. S-a nimerit sa imi pot lua liber acum, dar, oricum, in general, atitudinea e mult mai relaxata fata de niste zile libere, pentru ca aici se pune mult accest pe viata privata, olandezii tin foarte mult la timpul petrecut cu familia.
I see. Asta-i foarte frumos si foarte sanatos in egala masura. 🙂 (ma refer la atentia acordata vietii de/in familie).
La 20 de grade e vreme foarte bună? Mie îmi tremură un picuț corpul la temperatura aia… :)) E clar, trebuie să-mi obișnuiesc încet încet corpul cu temperaturi mai scăzute decât ce mi se pare normal acum până (și dacă, sper că da) plec în Olanda. 🙂 3 more years to go, deci am timp berechet! 😀 :))
Și mie-mi tremura corpul pe vremuri, la 20 de grade, și eram fericită la 40 de grade 🙂 Dar m-am adaptat condițiilor vitrege de mediu 😀 Oricum, umiditatea aerului face ca gradele să se simtă un pic altfel în Olanda.
40 nu, dar 30 de grade-s de vis! 😀 De curiozitate: de câte ori ai răcit până te-ai adaptat? 🙂
Am avut o răceală zdravănă la început, cu tuse și antibiotice 🙂 M-a ținut o lună. Dar asta a fost declanșată de aerul condiționat de la serviciu, care merge non stop – de fapt, cred că m-am călit acolo, la birou, dârdâind zi de zi; dar să nu uităm biciletatul pe ploaie și vânt!