Corespondență de la 37.5 grade

Atât arată termometrul de la subsuoară, de ieri. Am început anul cu o răceală, sau gripă, ce-o fi. Temperatura e mare pentru mine, care-s mai Gerilă de fel. Am și frisoane și mă doare tot corpul. Și tușesc. Să vă mai spun? Nu mai spun, că știți și voi cum e. Am mâncat lămâia cu miere regulamentară, ba chiar, cu ultimele puteri, am ieșit să caut niște ridichi negre ca să fac sirop de tuse. Am lucrat de acasă, de pe canapea, și după îndelungi dezbateri, acum l-am convins pe pisoiul Eric să doarmă pe picioarele mele ca să mă mai încălzească. Așa că nu mă mișc de aici până nu se termină bateria laptopului.

Dar, ce era mai important: bine v-am găsit în 2017! Au trecut și sărbătorile, s-a potolit toată lumea pe FB și în afara lui, viața poate să reintre în  normal. De revelion am fost, așa cum îmi propusesem, pe străzi, în căutarea artificiilor. A fost nebunie, cum îmi și imaginam că va fi, dar frumos. Puteți vedea aici un filmuleț din seara aia. De mult vroiam să fac asta și acum am și reușit. M-am bucurat să închei anul așa cum mi-am dorit (chiar dacă barul în care am fost după aceea pentru dans a avut o atmosferă cam leșinată).

Luna viitoare deja plec într-o mini vacanță, pentru că, dacă anul trecut am vrut să stau mai mult acasă și să mă bucur de viața mea de zi cu zi, anul acesta am în plan să fac același lucru, plus câteva călătorii de weekend, să mă bucur și de alte locuri frumoase. O să încep cu Porto, în Portugalia cea frumoasă, care mi-a plăcut atât de mult când am fost la Lisabona și Cascais. Restul nu le-am planificat, dar una sper să fie în mai la Nisa și la Grasse, să văd festivalul trandafirilor. Să treacă răceala și planific tot. Că așa, cu creierul amețit de virușei, cine știe ce bilete cumpăr!

Acum o să mai bag niște lămâie și mă uit la un film pentru copii, că nu mă ține mintea pentru mai mult, momentan!