Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 18 iul., 2021 in General, Jurnal | 0 comments

Vaccinată și gata de îmbrățișat

Pentru cei din România, articolul ăsta o să sune un pic depășit. Cine a vrut să se vaccineze, în România, e vaccinat de mult, s-a îmbrățișat cu jumătate de oraș și a fost și prin vacanțe fără probleme. În Olanda a durat mai mult, campania a început în ritm de melc încrucișat cu broască țestoasă, a trebuit să așteptăm să ne vină rândul în funcție de anul nașterii și tare greu s-a mai ajuns acolo! Acum, trecut de jumatea lui iulie, în sfârșit s-a dat liber la vaccinare: poți să mergi fără programare. Unii încă își așteaptă rapelul, eu am reușit să îl fac și sunt foarte fericită.

Acum trebuie să aștept cele două săptămâni regulamentare, dar apoi pot să mă simt în sfârșit (mai) în siguranță. Primul lucru pe care vreau să îl fac e să mă îmbrățișez cu prietenii, pe care nu i-am mai pupat de un an jumate. De pupat nu știu dacă o să ne pupăm, e posibil să rămânem cu sechelele pandemiei pentru o perioadă. Dar ne putem îmbrățișa. Un lucru atât de simplu, pe care îl făceam automat înainte, a ajuns să fie unul dintre cele mai așteptate pentru mine. Nu îmi trebuie să dansez la club sau să merg la cinema; eu vreau să îmbrățișez oameni 🙂

In trandafiri

Am zăcut o noapte și-o zi după al doilea vaccin, dar a meritat. O să merg, în sfârșit, în România, să îmi văd familia. Mi-am rezervat biletul special la zece zile după al doilea vaccin, pentru că Olanda a fost în zona roșie până prin iunie, și, sincer, nu mă așteptam să iasă din ea. A ieșit pentru puțin, dar între timp a intrat la loc. Momentan, regula este că dacă au trecut zece zile de la vaccin, nu trebuie să stai în carantină. Sper să nu se schimbe nimic până trebuie să plec eu. Eram hotărâtă ca vara asta să ajung acasă, într-un fel sau altul, dar, pentru că a venit posibilitatea vaccinului, am hotărât să aștept până îl fac. De luni de zile trăiesc în această așteptare a momentului eliberator.

Când vedeam că toți prietenii din România și de prin America erau gata vaccinați și mergeau la petreceri, mă simțeam frustrată. Viața reîncepea în alte părți, în timp ce eu încă nici nu știam când voi putea să mă vaccinez și în Olanda totul era închis. Acum am ajuns aproape în rândul lumii, rata de vaccinare e destul de bună, doar că am dat-o în bară rău de tot cu varianta Delta, care se răspândește în rândul celor nevaccinați cu viteza luminii, așa că, deși avem restaurante deschise, suntem iarăși pe listele roșii.

Nu știu dacă o să fac vreo altă călătorie în afara țării, pe lângă cea din Romania. Nu prea îmi imaginez cum o să fie să pot să merg la spectacole (asta dacă nu le vor interzice iarăși), m-am sălbăticit de tot. Atât de mult am umblat prin natură în ultimii ani încât mă bate gândul să mă fac pădurar. Fără glumă! Deocamdată mai am un pic de așteptat până mi se fac anticorpii și mă pot destrăbăla și eu (prin destrăbălare înțeleg mâncat în interiorul unui restaurant sau mers la muzeu). Voi cum stați? Sunteți vaccinați? Câte vacanțe și petreceri aveți la activ?

Semnatura

0 Comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. Prima vizită în România de când a început pandemia | Dana rozMarin - […] sfârșit! Marea și mult așteptata vizită s-a întâmplat! Vă povesteam că aștept cu nerăbdare să fac vaccinul ca să…

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *