Români în Olanda: Lili de la Chocolyl

Pe Liliana am cunoscut-o la Festivalul Zilele Românești. A avut acolo un stand plin cu ciocolată minunată. Toată lumea îi dădea târcoale, pentru că standul ei arăta și mirosea foarte apetisant. Nu am cumpărat decât o ciocolată (cu aromă de portocale) și am regretat după ce am ajuns acasă și am desfăcut-o, pentru că a dispărut foarte repede. Chocolyl este o ciocolată pură, făcută din ingrediente simple și sănătoase și este absolut delicioasă. Cât despre Liliana, mi-a lăsat impresia unei persoane calde, cu care ai vrea să stai mai mult la povești, dar atunci nu am avut prea mult timp la dispoziție, așa că m-am hotărât să o intervievez, să ne spună un pic din povestea ei. Sunt sigură că o să vă placă!

(Fotografiile sunt din arhiva personală a Lilianei)

1. Din ce parte a României vii și cum ai ajuns în Olanda?

Vin din nordul Moldovei, mai precis din Săveni, un orășel mic din județul Botoșani. Am ajuns în Olanda acum cincisprezece ani, împreună cu soțul meu, mânați de probleme financiare și din dorința de a ne cumpăra o casă. Soțul meu are o mătușă stabilită de mulți ani în Amsterdam și așa am nimerit aici. Nu a fost o alegere, a fost mai degrabă o întâmplare și o necesitate.

2. Cum te-ai adaptat la viața în această țară?

Fiind foarte tânără, m-am adaptat destul de ușor. Proaspăt căsătorită, având lângă mine omul iubit, simțeam că mutăm munții din loc împreună. Ne-am făcut imediat prieteni, aveam aici și familia din partea soțului și adaptarea a fost relativ ușoară. Neavând o casă în România sau ceva care să ne aparțină acolo, am simțit pentru o perioadă că Amsterdamul este ”acasă”.

3. Care sunt (pentru tine) aspectele pozitive ale vieții în Olanda?

Aspecte pozitive sunt multe. Nu cred că aș putea să le enumăr pe toate. Apreciez civilizația de aici, nivelul scăzut al birocrației și al corupției, sistemul de învățământ, condițiile oferite de sistemul sanitar, faptul că nu prea simt grija zilei de mâine și multe, multe altele.

4. Dar cele negative?

Gândindu-mă ce să răspund, aud cum picură ploaia în geam. Ai ghicit, mă gândesc la vremea destul de capricioasă de aici, care uneori mă face să-mi doresc să fug undeva departe, la soare și căldură. În rest, nu prea mă plâng. Eu am ales să trăiesc aici. Dacă pentru mine ar fi existat mai multe aspecte negative decât pozitive, mai mult ca sigur că aș fi emigrat demult sau m-aș fi întors în România.

5. Ce-ți lipsește cel mai mult din România?

Îmi lipsesc multe… Familia, prietenii, voioșia distracțiilor, ospitalitatea, dulcele grai al lui Creangă. Între timp ne-am cumpărat casa visurilor noastre și-i duc dorul. Aici nu am munți, nu am izvoare, nu am nucul din fundul grădinii, nu miroase a struguri copți toamna. Mi-e dor să-mi vină cineva drag neanunțat în vizită, mi-e dor să râd în hohote , mi-e dor să primesc colindători, mi-e dor de mirosul proaspăt al zorilor. Într-o dimineață, fetița mea a ieșit pe balcon aici în Amsterdam și a exclamat: ” Mama, miroase a Săveni!”. Într-adevăr, mirosea a ”acasă”, dar mirosul ăsta nu-l simt prea des aici, din păcate. M-a întrebat o dată o amică olandeză, cum e viața mea aici. I-am răspuns așa: ”În Olanda trăiesc adaptat, în România trăiesc!”.

6. Cum stai cu limba olandeză? Ai învățat-o sau nu, dacă da – în cât timp și cât de ușor/greu a fost?

Acum stau destul de binișor la capitolul ăsta. Până să se nască fetița mea (acum 8 ani), am comunicat numai în engleză. După nașterea ei am realizat că va trebui să meargă la grădiniță și apoi la școală și m-am trezit puțin la realitate. M-am înscris împreună cu soțul la cursurile gratuite de un an, oferite de primărie. Așa am început să îndrăznesc să vorbesc însă pot spune că am învățat olandeza destul de greu. Tot mai liberă mă simt să comunic în engleză. Olandeza nu e o limba dulce și melodioasă, de aceea poate pentru mine a fost mai greu.

7. Cum e să crești un copil în Olanda? Încerci să o menții în contact cu limba și cultura română?

Din punctul meu de vedere e relativ ușor să crești un copil aici. Sunt atât de multe oportunități și facilități în această țară! Nu știu dacă în Botoșani aș fi avut șansa să o înscriu la cursuri de balet, dans, vioară, gimnastică, kickboxing, judo etc. Cel puțin în Amsterdam, un copil nu are timp să se plictisească dacă are niște părinți care își dau interesul. Cât despre limbă, copilul meu are șansa să fie bilingv. Cunoaștem cu toții avantajele dezvoltării creierului unui copil bilingv. Limba română este vorbită în casă iar noi nu vom renunța nici o secundă la a ne ajuta fetița să vorbească românește. În fiecare vară facem vacanțe lungi în România, unde ea are o explozie de vocabular. În acest fel menținem și contactul cu cultura românească, încercând să vizităm tot ce se poate vizita. Eu am o plăcere deosebită să-i vorbesc despre istoria românilor, despre tradiții. Fetița mea știe cine e Creangă, cine e Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Eminescu, Nadia Comăneci etc. Cunoaște mâncărurile tradiționale, folclorul românesc, poartă cu mândrie ia românească, declară cu mândrie tuturor că ea vorbește și românește. Acesta este abia începutul.

8. Ți-ai făcut prieteni noi de când ai venit în Olanda? Români, olandezi sau alte naționalități? – a fost ușor să creezi legături mai strânse cu olandezii sau cu expații veniți din alte părți?

Da, desigur! Sunt o fire prietenoasă și m-aș usca fără prieteni. Cum am spus și mai devreme, am început prin a cunoaște români, apoi ușor, ușor am început să cunosc și expați. Despre contactul cu olandezii nu cred că are rost să mai pomenesc pentru că este inevitabil, nu? 🙂 Ca să scurtez vorba, pot spune că printre olandezi mi-am facut doar amici iar prieteni buni am doar români și expați. Cred că proverbul ”Cine se aseamănă, se adună” este valabil în cazul meu.

9. Ai tradiții românești pe care le păstrezi? Ai adoptat ceva tradiții olandeze?

Păstrez cu drag doar câteva tradiții românești. Nu am fost niciodată o mare admiratoare a tradițiilor noastre religioase, așa că am păstrat în familie doar ce simt eu că-mi aduce bucurie. Cina din ajunul Crăciunului și așteptarea Moșului sunt favoritele mele. Cât despre tradiții olandeze, pot spune că am adoptat de nevoie Sinterklaas ( Moș Nicolae), cu tot fastul lui. Nu-l iubesc deloc, însă pun cu drag cadouri în papuceii fetei, începând cu 25 noiembrie până pe 5 decembrie. Nu pot rezista în fața inocenței ei, mă topesc când o văd că pregătește morcovelul pentru cal și cântă în șoaptă, lângă ghetuțe cântecelul, să se asigure că vine Sint.

10. Eu te-am cunoscut prin intermediul ciocolatei minunate pe care o prepari. Povestește-mi cum ți-a venit ideea de a produce ciocolată?

Ideea s-a născut dintr-o necesitate. Din adolescență am suferit de anemie iar printre remediile naturale indicate în lipsa de fier se numără și ciocolata pură. Am cumpărat și am consumat ciocolata ce se gasește pe piață până când mama mea s-a îmbolnăvit grav. Acum suferea și ea de o anemie mult mai gravă decât a mea. Am început să-i cumpar și ei ciocolată și o trimiteam regulat în pachete. Nu îmi plăcea însă ideea că ciocolata din comerț avea tot felul de aditivi care nu sunt necesari, plus zahărul de care chiar nu aveam nevoie. Astfel, am fost mânată de curiozitate și am început să mă informez care ar putea fi cea mai pură, sănătoasă și plăcută modalitate de a consuma cacao crudă. Așa am descoperit ciocolata raw (crudă). Am studiat, am experimentat, am cheltuit, am investit timp și energie, am risipit ingrediente, am eșuat, am reușit și așa s-a născut prima mea ciocolată. Am oferit-o spre degustare prietenilor și cunoștințelor și am primit încurajări să încerc să o fac profesionist. Aceasta este povestea Chocolyl pe scurt.

11. A fost ușor să începi o afacere?

Da, a fost ușor. Uite aici încă un aspect pozitiv al vieții în Olanda. În primul an am fost scutită de taxe, nu mi s-au cerut certificări legale ale produselor mele. Am participat cu ușurință la tot felul de târguri și produsele mele au fost acceptate cu ușurință în magazine.

12. De unde putem cumpăra ciocolata Chocolyl?

În acest moment Chocolyl se găsește pe rafturile a trei magazine din Amsterdam: TOON, FYTO(for your taste only) și VANAUT. Se poate achizitiona și online pe site-ul Chocolyl.

13. Care sunt lucrurile tale favorite, care te înveselesc și fac viața mai frumoasă?

Prima mea dragoste rămâne muzica. Îmi place să cânt, iubesc să dansez, iar dacă mă ”chinuie” talentul mai și pictez. Ador filmul de calitate și tihna familiei.

14. În final, aș vrea să te întreb dacă ne recomanzi ceva de făcut sau de văzut în Amsterdam/Olanda?

Mi-am făcut un obicei să-mi duc obligatoriu prietenii ce vizitează Olanda, la Zaanse Schans. Merg de fiecare dată cu aceeași plăcere. Mai am în suflet un sat olandez – Laren.