„Live Below the Line” sau cum e să trăiești cu 1,5 dolari pe zi

Am descoperit de curând o nouă nebunie; și anume, campania Live Below the Line, organizată de The Global Poverty Project care își dorește să ajute la eradicarea foametei și sărăciei din întreaga lume. Da, din întreaga lume, are țeluri foarte înalte, după cum se vede. Cum o să realizeze ea (campania) lucrul ăsta? Păi a început cu începutul, conștientizarea opiniei publice. Că nu faci nimic până nu trezești opinia publică; ea e cea care mănâncă zilele oricărui ONG care se respectă.

Iar pentru cei mai lipsiți de empatie, care nu-și pot imagina cum e să trăiești la/sub limita sărăciei, campania are o provocare: să experimenteze asta pe pielea lor, timp de cinci zile; să trăiască cu 1,5 dolari/1 lira sterlină pe zi, timp de cinci zile, bani de mâncare. De ce suma asta? Pentru că în urma unor calcule deștepte făcute de Banca Mondială a rezultat că acesta este pragul sărăciei extreme – 1,5 dolari este suma de bani pe care o cheltuie cei mai săraci oameni ai lumii într-o zi pe tot ce au ei de cheltuit: mâncare, haine, produse de îngrijire, educație etc. Iar acești oameni sunt mulți: 1,4 miliarde pe întreaga planetă.

O grămadă de oameni au acceptat provocarea; de unii singuri sau în echipe. Până și Ben Affleck s-a alăturat campaniei, și a trăit o zi (!?!) cu 1,5 dolari. Câțiva bloggeri au făcut experimentul și au scris despre asta, unii încercând să convingă alți oameni să doneze bani acestei cauze, alții pur și simplu pentru experiența lor personală. Spre deosebire de oamenii care trăiesc cu adevărat această sărăcie extremă, cei care doar o experimentează din solidaritate (sau alte motive) folosesc cei 1,5 dolari doar pentru mâncare, nu și pentru alte cheltuieli, ceea ce este de înțeles: ar fi devenit totul mult mai complicat și în unele cazuri chiar absurd. Absurdă li s-ar părea unora încercarea însăși de a mânca doar de 7,5 dolari timp de cinci zile. Totuși, se pare că se poate, nu este imposibil, și nu doar la țară unde se presupune că mai aduni ceva de prin grădină, ci chiar în mijlocul orașelor.

Eu nu cred că o să mă apuc de experiment, deși m-am gândit un pic la asta. Poate dacă se pornește campania și în Olanda, și o să trec peste abordarea cinică pe care o am la adresa tuturor organizațiilor caritabile, o s-o fac și eu. Dar mereu am considerat că este cel mai simplu să ajuți pe cineva din jurul tău, dacă vrei să faci o faptă bună, în loc să dai niște bani unei organizații și să speri că ea va trimite niște orez copiilor din Africa. Trecând peste asta, am citit cu interes ce au făcut alții și ce concluzii a tras fiecare.

Câteva exemple, pentru cine vrea să citească: A Girl Called Jack – blogul este destul de tare, ea e tipa care până acum câteva luni era șomeră și se chinuia să prepare mâncare pentru ea și copil cu sume infime, și a făcut-o cu atâta succes încât acum scoate o carte cu rețete foarte ieftine, MintLife, Quiet Fish și un exemplu românesc, Farfuridi. Fiecare cu abordarea lui, unii s-au descurcat mai bine, alții mai rău, unii au încercat să mănânce și sănătos de acești bani, alții doar să aibă burta plină și necesarul de nutrienți, cert e că fiecare a avut de învățat din acest experiment și/sau a strâns ceva donații, deci și-a adus contribuția la binele umanității, hai sa-i zicem așa, deși sună foarte pompos. Sunt convinsă că este o experiență pe care ar trebui s-o încerce cât mai multă lume, în special cei din țările „civilizate” gen UK sau SUA, nu pentru că sunt de părere că toată lumea trebuie să știe cum e să nu ai ce mânca, ci pentru că mă gândesc că și-ar mai da și ei seama ce sume exagerate dau pe mâncare, cât de mult mănâncă și câtă mâncare aruncă în mod normal. Și nu le-ar strica acest exercițiu nici multor români. Poate că nu mi-ar strica nici mie.

Îmi plac foarte mult pozele din seria „What I Eat: Around the World in 80 Diets”, care ilustrează mâncarea săptămânală a familiilor din diverse țări și arată discrepanța dintre dietele diverselor popoare; pentru cine nu le știe, sau vrea să și le amintească, acest articol e la îndemână, până când website-ul fotografului Peter Menzel va fi din nou gata și vom putea vedea pozele acolo. V-ați gândit vreodată cum ar arăta mâncarea voastră într-o poză de genul ăsta? Unii dintre voi ar avea un șoc dacă ar face acest exercițiu de imaginație. Cine știe, poate chiar vă va convinge să acceptați provocarea de a trăi cu 1,5 dolari pe zi pentru o săptămână 😀

Ce părere aveți? Ne înscriem în provocare sau nu?