Interviu cu Alexandra de la Amsterdamming

Pe Alexandra am cunoscut-o prin intermediul blogului ei. Intrasem pe IamExpat să verific dacă Amsterdamian-ul meu este tot în lista de bloguri, și mi-a atras atenția un nou blog, cu un nume apropiat, Amsterdamming. Am intrat repede pe el ca să văd despre ce e vorba, și am descoperit că era tot un blog foto despre Amsterdam, cu niște poze minunate, la care nu mă mai săturam să mă uit. L-am răsfoit timp de o oră. Aveam senzația că acea persoană vede orașul la fel ca mine; poza aceleași lucruri, dar în altă formă, vorbea la fel despre el, așa că am început să fac investigații ca să aflu cine este. Am avut o mare surpriză când am aflat că este vorba de o româncă și m-am hotărât să o contactez. N-am apucat să o fac pentru că ea mi-a luat-o înainte: mă descoperise și ea în același timp!

Și uite așa, în lumea mică a Amsterdamului, ne-am găsit noi, două românce cu aceeași pasiune pentru acest oraș, pentru această nouă viață pe care am început-o aproximativ în același timp. Există tone de poze din Amsterdam (și jumătate din ele sunt la mine pe calculator), dar cele de pe Amsterdamming îmi plac așa de mult că intru din când în când ca să le revăd și de fiecare dată parcă redescopăr orașul și frumusețile lui, pe care le uit uneori, prinsă în rutina zilnică. Sunt convinsă că și voi o să fiți de acord cu mine, după ce le vedeți. Dar acum vă invit să citiți povestea Alexandrei, spusă și ilustrată atât de frumos.

 

Din ce parte a României vii?

Din București, unde de altfel m-am și născut.

De cât timp locuiești în Olanda și în ce loc? Ce te-a adus pe aceste meleaguri?

În august se fac 3 ani de când locuiesc în Amsterdam. Înainte de asta, am locuit în Utrecht timp de o lună. Pot spune că sunt aici dintr-o simplă întâmplare. De fapt, a fost un șir de întâmplări, un fel de puzzle ale cărui piese s-au așezat treptat până au creat imaginea vieții mele actuale. Prima piesă a fost un prieten român care se mutase în Olanda de ceva timp și pe care îl revedeam când trecea prin București să își vadă familia. Îmi descria, în timp ce savuram o bere pe terasa La Motoare, cât de frumoasă era noua lui viață și îmi spunea că oricine poate să „break on through to the other side” dacă asta își dorește cu adevărat. Îmi povestea apoi despre minunata lui mansardă din Amsterdam, despre oameni care merg pe bicicletă cântând, care îți zâmbesc fără motiv și care, în general, nu îți ruinează visele – atunci când le ai.

A doua piesă a fost o vizită de lucru în Olanda, la care am fost nominalizată să particip. Și așa se face că, în vara lui 2009, am ajuns aici prima dată. Am stat în Haga și, timp de o săptămână, am vizitat aproape întreaga țară. Am fost cu adevărat încântată de ceea ce am văzut pe durata acestei vizite. Viața părea atât de simplă aici – rudimentară aș putea spune – și, totuși, atât de frumoasă! Am avut parte de o singură zi liberă în cadrul acestui program și atunci, desigur, am sărit în primul tren cu destinația Amsterdam! Pot spune că a fost dragoste la prima vedere între mine și acest oraș, mă simțeam incredibil de bine aici. Se făcea că era Gay Pride și tot orașul era în sărbătoare: „nici că puteai nimeri mai bine” – acestea au fost cuvintele cu care m-a întâmpinat prietenul meu, pe care, iată, aveam acum ocazia să îl revăd pe meleaguri olandeze!

A treia piesă (o urmare cu totul neașteptată a primelor două) a fost un prieten al prietenului de mai sus, pe care l-am întâlnit în această zi petrecută în Amsterdam, de Gay Pride, și de care aveam să mă îndrăgostesc. Aceasta a fost seria de întâmplări pentru care, un an mai târziu (în 2010), mă întorceam în Olanda cu intenția să rămân. A fost o alegere fericită, asumată, plină de entuziasm și lipsită de îndoieli, pe care mă bucur că am făcut-o. Și asa s-a întâmplat ca, într-un final, minunata mansardă din Amsterdam, care îmi fusese descrisă cu atâta bucurie și la care visasem deja, să îmi devină chiar mie casă. Puzzle complet!

Cum a fost adaptarea la noua viață? Care ar fi aspectele negative?

Adaptarea la noua viață a fost pe atât de dificilă, pe cât a fost de plăcută!
Dificilă – din cauze precum lipsa prietenilor, a familiei și, inițial, a unui job. Plăcută – din toate celelalte motive la care pot să mă gândesc! Eram cu puțin înainte de 30 de ani și, iată, mergeam din nou la școală (pentru cursuri de olandeză), învățam din nou să scriu și să vorbesc, să găsesc drumul spre casă și mă minunam iarăși de tot felul descoperiri. Au fost câteva luni incredibile, în care mi s-a permis să uit de trezitul de dimineață, de responsabilități și în care am fost liberă să fac tot ceea ce îmi doream. Acesta a fost practic momentul în care am început să adun material pentru blogul meu, Amsterdamming.

Care consideri că a fost cea mai grea/neplăcută parte a experienței tale de expat de până acum?

De experiențe cu adevărat neplăcute chiar nu am avut parte. Eram fericită să fiu aici și să adopt o nouă cultură, un nou mod de a fi, și tot ceea ce îmi oferea Amsterdamul mă încânta la culme! Aerul era curat, întocmai ca aerul de munte (asta a fost una dintre primele constatări), oamenii erau într-adevăr zâmbitori și fredonau melodii în timp ce mergeau pe bicicletă, copiilor le era permis să facă aproape orice, eu însămi simțeam că pot face orice și că puteam fi oricum, fără ca cineva să îmi arunce priviri ciudate.

Asimilam cu plăcere și interes tot ceea ce mi se oferea și nu reușeam să înțeleg de ce existau români în Olanda care încă urmăreau programele TV din România și care îi judecau pe olandezi pentru felul lor de a fi, de a mânca, de a vorbi etc. În definitiv, ce rost are să te muți într-o țară sau să rămâi dacă nu îți place ceea ce se întâmplă acolo? Am avut și eu momentele mele, la început, când nu înțelegeam unele manifestări ale oamenilor de aici (venisem din România cu o doză de conformism și cu o abordare ceva mai conservatoare), dar am învățat apoi să accept diferențele și am sfârșit prin a nu le mai observa.

Te-ai simțit vreodată nedreptățită sau pur și simplu neconfortabil din cauza faptului că ești româncă?

Singurele momente în care m-am simțit nedreptățită din cauza naționalității au fost acelea când nu mi s-a permis să lucrez pentru simplul motiv că nu aveam permis de muncă.

Ai întâmpinat dificultăți în obținerea permisului de muncă?

Legislația olandeză privitoare la accesul cetățenilor români și bulgari în câmpul muncii este destul de dură, dar, din momentul în care am depus aplicația, întregul proces de obținere a permisului a decurs fără probleme.
Trebuie să menționez că partenerul meu la vremea aceea, român și el, obținuse între timp dreptul de muncă și astfel, pe baza acestui parteneriat, am ajuns să beneficiez și eu de aceleași drepturi.

Ce studii ai terminat?

Comunicare și Relații Publice, dar nu am profesat niciodată.

Care este jobul tău actual?

Momentan sunt corporatist – o schimbare majoră pentru mine, având în vedere că în România am lucrat la stat. Lucrez pentru aceeași companie din mai 2011.

Poți spune cum l-ai găsit?

Căutarea a fost destul de anevoioasă, până în punctul în care devenise cu adevărat frustrantă. Aplicam la joburi online, pe site-urile de recrutare olandeze sau internaționale. Mi-am făcut și refăcut CV-ul, împreună cu scrisorile aferente, de zeci de ori. Au fost și momente în care mi-am luat CV-ul la plimbare în oraș și am bătut cu el la ușile agențiilor de recrutare. Și știu că povestea mea este asemănătoare cu aceea a multor români cu studii superioare care își caută un loc de muncă într-o țară în care a fi român nu reprezintă întocmai o bucurie pentru un angajator.

Cu toate astea, mă bucur că nu jobul a fost motivul pentru care am venit în Olanda, cum se întâmplă frecvent în rândul expaților. Faptul că nu am lucrat vreme de câteva luni bune (prin urmare, nu m-am trezit într-un birou, de la 9 la 5, în fiecare zi) mi-a permis să am contact cu ceea ce se întâmpla în jurul meu și mi-a oferit timpul necesar pentru a asimila mai bine noua realitate. De aceea consider că drumul pe care l-am parcurs a fost în definitiv mult mai interesant și mai plin de învățături.

Care consideri că sunt avantajele și dezavantajele unui job în Olanda? Dacă ar fi să compari munca în Olanda cu cea din România sau altă țară, ce diferențe ar fi?

Avantajele unui job în Olanda sunt indiscutabil superioare celor oferite de un job în România, atât din punct de vedere al procesului de recrutare (lipsa oricărei noțiuni de „pilă”), al atmosferei la locul de muncă, al tratamentului de care beneficiezi (atât din partea colegilor, cât și din partea superiorilor) și, desigur, al salariului. Compania la care lucrez a obținut anul acesta un loc fruntaș în topul celor mai buni angajatori din Olanda. Tradus la viața de zi cu zi, asta înseamnă un sediu drăguț, colegi zâmbitori, manageri ușor de abordat, accesibili, preocupați de angajații lor, posibilități de afirmare, dezvoltare profesională, recunoaștere, apreciere și răsplătire a meritelor. Nu ți se scot ochii când greșești, iar noțiunea de șef este înlocuită cu aceea de manager, care se traduce prin lider, mentor, coleg.

Toate acestea au reprezentat motive de bucurie și plăcută surprindere pentru mine, cu atât mai mult cu cât totul se întâmpla după 7 ani lucrați la stat în România, după modelul românesc, greoi și cu desăvârșire străin de sumedenia de șiretlicuri prin care corporațiile occidentale reușesc să își motiveze, activeze și re-activeze – atunci când este nevoie – angajații.
Dezavantaje ale muncii în Olanda nu pot identifica deocamdată.

Ai ceva sfaturi pentru cei care doresc să se mute aici și își caută un loc de muncă?

Nu mă pricep foarte bine la a oferi sfaturi; consider că fiecare este responsabil pentru ce i se întâmplă și are control asupra propriilor alegeri. Dacă simți ca vrei să încerci altceva decât ceea ce îți oferă România, atunci Olanda poate fi o opțiune.
Din punct de vedere al jobului, o veste bună este că, începând cu 2014, nu vor mai exista restricții pentru români în ceea ce privește dreptul de muncă, ceea ce va ușura foarte mult procesul de găsire a unui job. Cel puțin, acesta este planul, vom vedea ce se va întâmpla.
Însă poți constata, chiar și după ce îți găsești un job, că nu te simți bine aici, că ți-e frig, că te plouă prea des, că roșia nu e roșie, că regulile chiar sunt respectate și deci există riscul să simți că libertatea îți este știrbită (mă refer, într-o manieră un pic ironică, la acea libertate care îți permite de exemplu sa te plimbi gratis cu autobuzul prin București) și așa mai departe.

Cunosc cazuri de români care nu s-au înțeles bine cu Olanda (cu precădere pentru că Olanda nu le-a oferit un job satisfăcător) și au decis să se întoarcă în România. De asemenea, știu români care s-au înțeles bine cu Olanda în primă instanță, au trăit aici bine și frumos și, cu toate acestea, au decis să renunțe („parcă prea funcționează totul strună aici, e perfect Amsterdamul ăsta, mă plictisește„) și să se mute înapoi în România.

Cunosc însă un alt caz, în care se poate să iubești atât de mult Amsterdamul, încât să nu îl părăsești, chiar dacă el se încăpățânează să nu îți ofere (încă) un job. Și apoi sunt acele situații, destul de multe, în care unii români stabiliți aici nici nu își mai pot imagina să se întoarcă în România și am observat, din proprie experiență, că nici altundeva nu îți vine să te mai muți după ce locuiești în Amsterdam. Ți se va părea haos oriunde altundeva. Ca să vezi în ce categorie te încadrezi sau ce categorie poți crea chiar tu, trebuie, firește, să vii aici!

Cum stai cu limba olandeză?

Am învățat olandeza cu ușurință, în primul rând pentru că am avut timpul și dispoziția necesare. Deși nu o folosesc în conversații (oricum, toată lumea știe engleza aici), mă ajută când merg la un film, când citesc o carte și, desigur, în viața de zi cu zi. În afară de asta, nu mă pot imagina locuind undeva fără să am habar despre ce se vorbește în jurul meu.

Ți-ai făcut prieteni noi de când ai venit aici? Români, olandezi sau alte naționalități? A fost ușor să creezi legături mai strânse cu olandezii sau cu expații veniți din alte părți?

Așa cum nu poți trăi fără să înțelegi ce se vorbește în jurul tău, la fel, nu poți trăi fără să ai pe cineva cu care să vorbești, să mergi la o cafea, un film, picnic etc. Spuneam că o parte dificilă a adaptării la noua viață a constituit-o cea socială, cu alte cuvinte lipsa inițială a prietenilor. Și pe bună dreptate. Încă îmi amintesc clipele când îmi doream să ies la o cafea cu o prietenă, dar nu aveam practic pe cine să sun!
La această situație a contribuit însă și felul meu de a fi (nu eram cea mai sociabilă persoană la momentul respectiv) și așteptările destul de mari pe care le aveam de la cineva înainte să îl pot numi prieten. Dar, când trăiești într-o țară străină, printre străini, nu ai practic nicio șansă să cunoști pe cineva și să legi o prietenie dacă nu te deschizi spre oameni, dacă nu renunți la orice formă de rigiditate. Pot spune că experiența mutatului în Olanda m-a schimbat definitiv din acest punct de vedere. Am reușit în cele din urmă să îmi fac prieteni aici și să pun astfel final episodului de alienare socială.

Deși nu a fost nicicând o intenție să cunosc cât mai mulți români, nu mă surprinde deloc faptul că cele mai bune prietene ale mele de aici sunt, de fapt, românce. Cunosc multe exemple de acest fel printre expați, cred că este ceva foarte natural. După români, urmează maghiari, greci, britanici și francezi. Aceștia sunt oamenii cu care am reușit să mă înțeleg și să ma simt cel mai bine.

Nu am legături strânse cu olandezi, deși cunosc mulți de la serviciu. Pot spune că sunt oameni relaxați, cu care mă înțeleg bine în context profesional (pentru că sunt destul de organizați și de încredere) și cu care mă distrez la fel de bine la “afterwork drinks” sau cu ocazia diverselor evenimente organizate de companie. Dar nimic mai mult. Cred că, pur și simplu, s-a întâmplat să mă lipesc mai ușor de alte nații.

Și, în final, cum îți petreci timpul liber? Ai ceva recomandări mai interesante/deosebite din orașul în care locuiești?

Păi te invit să arunci o privire pe Amstedamming! 🙂

Îmi place să mă bucur așa cum se cuvine de timpul liber, îl consider foarte prețios. Ador să călătoresc și mai tot timpul mi se întâmplă să planific o mini-vacanță împreună cu prietenul meu. Acesta este un alt avantaj pe care îl ai când locuiești aici: ajungi imediat oriunde în Europa (în orice caz, mai ușor decât din România) și îți și permiți să călătorești destul de des dacă ai un job decent.

Când nu suntem plecați din Amsterdam, locurile pe care le frecventăm cel mai des – și acum o să fiu foarte specifică – sunt: Coffee Company din Waterlooplein sau Harlemmerdijk pentru cafeaua de sâmbătă sau duminică dimineața (o considerăm cea mai buna cafea de aici), Bakkerswinkel sau Puccini pentru brunch, Westerpark (dacă e soare și vrem picnic sau iarbă verde), Flevopark (este un parc aproape magic și este ascunsă acolo, pe marginea unui lac, o casuță albă – o distilerie, de fapt – pe terasa căreia se poate lenevi duminica după-amiază), Hanneke`s Boom, Zouthaven și Pllek – toate cu ieșire la apă, perfecte pentru o zi însorită și un pahar cu bere. Dacă e însă frig sau plouă, ne place să mergem la fim. EYE, StudioK, Kriterion, Cinecenter, Uitkijk sunt sălile de cinema preferate.
Cu prietenele mele descopăr mai mereu locuri noi, dar în topul preferințelor noastre rămân Brouwerij `t IJ, Roost, Canvas și alte câteva al căror nume nu mi-l amintesc acum.

Acestea sunt, în același timp, și recomandările mele pentru oricine își dorește să experimenteze Amsterdamul într-o manieră ceva mai interesantă și, în fond, cât se poate de apropiată de ceea ce acest oraș are de oferit.