Încercând să fiu Zen
După ce luna trecută am fost în dispoziția de „Punct. Și de la capăt”, speram să apuc să fiu un pic Zen înainte de finalul anului. Ți-ai găsit! A fost cineva vreodată relaxat în luna decembrie? Poate în zilele alea dintre Crăciun și Anul Nou, când se trăiește în suspensie, dacă nu ești cel desemnat la muncă să ții locul tuturor. Toată lumea aleargă, disperată să termine ce nu a făcut tot anul, să rezolve bugete, rapoarte, întâlniri cu prietenii. Magia lunii decembrie!
De la ultimul articol încoace, am fost în România, am serbat mama din dotare (cum se zice în familia noastră), m-am întors, am trecut direct la muncă. Am avut câteva chestii năvălind peste mine, inclusiv o participare ca speaker la un eveniment de networking organizat de Liga Studenților Români Olanda. Nu mă plâng; multe din lucrurile care mi-au ieșit în cale au fost interesante și plăcute. Mai puțin o vizită la dentist și facturi neașteptate. În continuare am senzația că timpul trece încet. Mă scuzați că vă tot spun asta, în toate articolele, dar e o senzație pe care nu am mai experimentat-o de foarte mulți ani. Am impresia că trăiesc multe, și în interior și în exterior. Poate așa te simți când trăiești viața mai cu intenție? Poate am reușit ceea ce încerc de ani de zile?
Revenind la partea de zen: sâmbăta trecută, m-am dus întinsă la piață să îmi iau flori. Una din micile plăceri ale vieții, cu un mare efect asupra stării mele de bine. M-am întors cu cinci buchete de flori, că am ajuns târziu și se dădeau la reducere. Am umplut toate vazele improvizate din casă, cu mare satisfacție. Îmi face mare plăcere să le admir în fiecare dimineață. Un pic de Zen e asigurat.
Am muncit în acest weekend, pentru că aveam chestii care trebuiau terminate sau care rămăseseră în urmă. Aș fi vrut să lenevesc maxim, dar nu s-a putut. Deh, viață de freelancer. Visez să am câteva zile, poate în jurul Crăciunului, în care să citesc, să mă uit la filme, să nu trebuiască să mai fac nimic. Mă așteaptă și marea să o vizitez, am nevoie de niște aer sărat. Vestea bună e că am realizat azi că au trecut doar 11 zile din lună, așa că mai avem destul timp să alergăm ca găinile fără cap și să apucăm și să ne odihnim. Săptămâna asta o să îmi cumpăr crenguțe de brad, îmi pregătesc ornamentele și le împodobesc. Mi-am făcut stocul de ceai și de biscuiți, la fel și stocul de ciocolată caldă cu scorțișoară. Poate reușesc să mai pun frână și să mă bucur mai mult de serile cețoase, poate văd și un târg de Crăciun. Poate mă transform în urs și hibernez, dacă am noroc 🙂