Antwerpen într-o zi de iarnă

Fix de ziua în care dragostea plutește în aer (Sf. Valentin adică) mi-am înșelat iubitul Amsterdam cu un oraș din țara de mai de la sud. Fac ce fac și, de câte ori vreau o scurtă plimbare, ajung la belgieni. Am o listă lungă cu orașe și sate olandeze de vizitat, dar parcă e altceva când schimb țara, e ca și cum am fost în plimbare peste mări și țări!

Am ajuns în Antwerpen (Anvers) pe la 11 și ceva, dar cred că am ieșit din gară peste aproape o oră; am stat acolo și-am căscat gura la frumusețea aia de clădire și-am făcut poze. Când am ieșit în sfârșit din gară, afară începuse ploaia și mirosea a primăvară. Am hotărât ca întâi să mă plimb pe unde m-o duce drumul, pe unde mi se pare mai frumos, apoi să caut pe hartă diversele puncte de interes, și bine am făcut. Oricum drumul te cam duce singur spre centru, spre port, spre toate zonele frumoase. Tare mult mi-a plăcut orașul. Mi-au plăcut casele, fațadele, mă doare gâtul de cât am mers uitându-mă în sus. Nu că nu ar semăna cu cele olandeze, că doar sunt prin zonă, dar sunt totuși diferite, au alt stil. Peste tot se vedea câte un turn de biserică, de catedrală, din diverse unghiuri, și pe unde nu te așteptai se ivea câte-un monument (cu temă religioasă, în cea mai mare parte).

Ploaia s-a oprit peste o oră, am avut parte chiar și de soare. Cel mai mult mi-a plăcut să mă plimb pe Minderbroedersrui și Sint-Paulusstraat și pe străduțele adiacente; apoi, desigur, prin centrul centrului, unde nu era atât de aglomerat cum mă așteptam. N-am vizitat nicio biserică în interior, dar mi-a plăcut Sint Pauluskerk, care are o curte frumoasă, cu ruine și o mini grotă. Plus că nu era nici picior de om pe acolo, se auzeau doar ploaia și păsărelele. Portul nu e ceva extraordinar, dar am avut parte de niște nori spectaculoși, care au îmbunătățit priveliștea. Merită să ajungi în port ca să vezi castelul medieval și alte clădiri frumoase din zonă. Dintre muzee, am vizitat doar casa lui nenea Rubens, care e foarte frumoasă și nici nu ia mult timp. Îmi pare rău că n-am ajuns în cartierul evreiesc, am auzit că oamenii arată foarte tradițional pe acolo (haine, bărbi, tunsoare) și mi-ar plăcea să-i văd.

Shopping n-am făcut, că nu-mi place să îmi pierd vremea cu asta, când nu am mult timp la dispoziție, dar pot să vă spun că erau destule magazine interesante de colindat. Ciocolată am mâncat, și a fost bună, însă nu pot să zic că am găsit acolo cele mai bune praline din lume. Am câteva magazine în Amsterdam care îmi plac mai mult. Am fost bucuroasă că am găsit macarons cu aromă de trandafiri, la celebra ciocolaterie Del Rey, și au avut gust bun, însă textura era dezamăgitoare – crusta se sfărâma de cum puneai mâna pe ea și nu prea mai rămâneai decât cu crema. Cu toate astea, nu au rămas nemâncate, cum ar zice maică-mea.

Mai vreau să merg în Antwerpen, că mai am de văzut, și data viitoare poate mă întâlnesc și cu Vica, că de data asta n-am avut timp, și-o să vă mai povestesc. Acum vă las în compania câtorva poze (am făcut o grămadă dar a trebuit să mă limitez, totuși, la o mică parte).