Toamnă și melancolie la pachet

Ca de obicei, timpul a trecut fără să ne întrebe și pe noi dacă suntem de acord, vara s-a terminat fix la 1 septembrie și a venit toamna, minunatul anotimp care ne aduce ploi, ploi și iar ploi.

Ei, nu chiar, o să ne aducă ea și niște frunze galbene – ruginii care or să transforme orașul într-un loc tare frumos, dar mai e un pic până atunci. Deocamdată a fost frig, ploaie, iar eu m-am simțit amorțită și cu o nevoie de a mă pregăti de hibernare. M-a lovit melancolia de toamnă, senzația aia de sfârșit de vară și așteptare a noului an școlar – de parcă aș fi avut trei luni de vacanță, ca pe vremuri! Îmi vine să mă duc să-mi cumpăr caiete și să-mi pregătesc ghiozdanul.

De fapt, chiar trebuie să-mi pregătesc niște caiete, că de luna viitoare încep iar cursurile de olandeză, de data asta cu planuri mai mari, pe perioade mai îndelungate. Voi nu știți, dar am fost ocupată și cu scrisul, am scris câteva articole de pus pe blog, despre subiectele la modă în România în această perioadă: maidanezi, violuri, proteste. Le-am scris, le-am șters, le-am scris din nou, o să le șterg din nou. Pentru că, în cele din urmă, m-am hotărât să păstrez acest blog „zen” și să las pe alții să-și verse veninul prin alte locuri.

La noi în parc e prea frumos și prea liniște ca să o stric chiar și numai gândindu-mă la toată nebunia, darămite să mai și citesc comentarii neplăcute.

E momentul perfect de plimbare, cules mure, alune și mere (în parcul din cartier se găsesc toate astea), de pozat flori de toamnă și de visat la plimbări pe lacul înghețat, la iarnă, care se anunță a fi cea mai geroasă iarnă din ultimii 100 de ani.

Este vremea gutuilor și a mustului (deși pe aici cu greu se găsesc astea două), a supei de dovleac și a crizantemelor. Să ne lăsăm purtați de melancolie, zic, și să mergem la plimbare în parc, în pădure sau la mare, ca să uităm de toată nebunia care ne înconjoară, pentru că toamna nu a auzit de ea și își vede liniștită de treabă.