Ce vrei să-ți aduc de-acasă?

Citeam pe blogul Ioanei Chicet acest articol și tocmai ce se pregătește o prietenă să vină în vizită, așa că a urmat, invariabil, întrebarea. Și m-am gândit că, da, e o întrebare care mă urmărește de ani de zile. Când vine cineva în vizită din România, este o întrebare care apare de fiecare dată: „ce vrei să-ți aduc de-acasă?„. Sunt în Olanda din 2010 și această întrebare a fost nelipsită din fiecare discuție cu oamenii care vin în vizită sau care se întorc din vizite în România. Și există, de fiecare dată, ceva. Ceva pe care ți-l dorești și nu îl găsești în Olanda, ceva de care tot nu te-ai dezvățat nici după atâția ani de stat aici, ceva căruia îi duci dorul, sau ceva ce se obține mai ușor de acolo (cum ar fi pastile).

La mine a trecut perioada când ceream chestii nostalgice gen prăjitura Măgura sau pufuleți. Acum le găsim și aici, există magazine românești, dar oricum nu le mai duc dorul. Ce vreau eu de acasă sunt borcanele pline cu bunătăți făcute de mama mea, care umplu cămara de acolo și sunt transportate, în număr mai mic decât mi-aș dori, în Olanda. Nu se găsesc în supermarket, în nici o țară. Mai cer însă câte un Borș Magic uneori, sau pastile. Nurofenul răceală și gripă, pe care nu îl găsesc aici, și care mi se pare mie mai eficient în anumite cazuri. Nelipsitele tincturi de la PlantExtract: zmeur pentru probleme (pre)menstruale și merișor în caz de infecții urinare. Cred că am cărat, de-a lungul anilor, kilograme de tinctură de zmeur în Olanda!

În rest, nu mai am nevoi și nostalgii. Dezamăgesc oamenii care doresc să îmi aducă, pe lângă persoana lor, o bucățică din țara din care am plecat. Este însă o întrebare care sper să nu se oprească niciodată. Pentru că o simt mereu ca pe o mângâiere, ca pe un semn de afecțiune și o dovadă a faptului că încă mă mai consideră parte din acea lume. Chiar dacă m-am schimbat atât de mult și m-am îndepărtat destul în anii ăștia, mie îmi place să fiu considerată încă parte din viața românească. Îmi place să zic în continuare că merg „acasă” când merg în România, pentru că este unul din cele două acasă ale mele.

Ce vreau de acasă sunt poveștile, noutățile, să simt cum s-au schimbat oamenii și care e atmosfera; amintirile depănate, râsul și plânsul împreună, explicația glumelor pe care le primesc pe chat și nu știu la ce se referă pentru că nu mai sunt la curent cu lumea mondenă de acolo. Vreau oamenii să vină să mă viziteze și să împartă cu mine viața asta de aici, să facă parte din ea măcar pentru o perioadă și să creăm amintiri noi și aici. Să le arăt locurile mele preferate, zonele în care am locuit.

Voi ce vreți să vi se aducă de acasă, când sunteți întrebați?