Am evadat la plajă: Egmond aan Zee
Ieri am avut o zi proastă. Continuare a celei dinainte. M-am dus la piață să îmi cumpăr flori, ca să-mi fie statul în casă mai ușor. Cu stres că oamenii sunt prea relaxați și au cam uitat de respectat distanțele, am făcut un slalom rapid și am cumpărat 50 de lalele, pe care le-am adus acasă și le-am distribuit prin borcane și pahare. Vroiam frezii, am o obsesie cu freziile de la începutul primăverii, dar nu găsesc; lasă că și lalelele sunt superbe.
Azi m-a trezit pisoiul Eric de dimineață, fix la timp pentru a vedea soarele cum se ridică de după acoperișurile portocalii. E un romantic Ericul meu. Atât de frumoasă era lumina dimineții pe lalele mele și în casă, că instant m-am simțit mai bine.
Și pentru că nu se mai putea, am hotărât să iau bicla și să fug la mare. Sunt vreo zece kilometri până la Egmond aan Zee, cam cât pedalam și în Amsterdam până la serviciu. Drumul pe care l-am ales trece pe lângă păduri și câmpuri de flori. Erau foarte puțini oameni, dar am plecat și de dimineață, și d-aia. Aveam o mică grijă că n-or să ne lase să intrăm pe plajă, dar nu a fost cazul, erau însă oameni care monitorizau (plus un elicopter). După plimbarea pe plajă vă mărturisesc că am înviat. Am stat și la soare, pe dune, m-am fugărit cu valurile, am adunat scoici. Este incredibil cât de bine îmi face o zi pe malul mării. Când trec peste micul dâmb de la intrarea pe plajă, mă cuprinde o bucurie imensă să văd marea și mă uit la ea curioasă, să-i ghicesc starea din ziua respectivă.
La întoarcerea de pe plajă, orășelul prinsese viață și el, era aglomerat (după standarde de pandemie, nu după standardele obișnuite). Și drumul a fost mai aglomerat, dar cred că am stat destul de departe de toți oamenii, sper că nu am de ce să îmi fac griji. Azi mă consider norocoasă că am putut să petrec o astfel de zi, că sunt atât de aproape de mare și de pădure încât mi-e relativ ușor să fentez oamenii și să iau totuși niște aer. Sper că pozele mele să vă aducă și vouă niște bucurie, celor care n-ați reușit să ieșiți azi din casă sau care tânjiți după mare.
aici nu ne lasa la mare. E drept ca suntem si la 100km de ea.
Nici in olanda, la lalele. Poate la anul….
La anul 😉