Moda în Olanda

Cred că nu se gândește nimeni la Olanda, când se gândește la modă. Nici un oraș olandez nu se numără printre orașele considerate capitale europene ale modei. Și totuși, nu pot să nu mă minunez de modul în care se îmbracă olandezele. De felul în care reușesc fetele să combine cele mai nepotrivite haine (despre bărbați, într-o postare separată!). Nu pot să spun despre mine că aș fi o „fashionistă”. Nu alerg să îmi cumpăr blugi ultimul răcnet și nici nu am o sută de rochii în dulap. Nu citesc reviste de modă și nu prea înțeleg de ce trebuie schimbat modelul fustelor de la un an la altul. Cu toate astea, îmi place să mă îmbrac frumos, cu lucruri care să stea bine pe mine, și admir persoanele îmbrăcate cu gust. Când sunt în Paris, de exemplu, nu mă pot abține să nu analizez și să admir femeile, pe stradă, îmbrăcate așa … franțuzește, nu neapărat după ultima modă, dar foarte șic, cu eșarfa lor pe care știu să o aranjeze în treizeci de moduri.

Nu același lucru îl pot spune despre Olanda. Aici, chiar și unei non-fashioniste ca mine i se strepezesc ochii de la ce vede pe stradă. Olandezele au o pasiune deosebită pentru combinații imposibile de haine, pentru gențile gen poștaș, pentru colanți (leggings) și ghete butucănoase. Poate că de vină pentru combinațiile astea este vremea: când poți avea trei anotimpuri în aceeași zi, trebuie să fii pregătit. Să ne punem în pielea unei fete olandeze. Pleci de acasă de dimineață, e frig și ploaie, dar s-ar putea să se încălzească mai încolo. Așa zic cele trei website-uri meteo pe care le-ai vizitat dis-de-dimineață. De aceea pui o rochiță cu bretele (poate chiar una din voal sau mătăsică) peste un tricou și peste ele pui un pulover cu nasturi. Pe sub rochiță îți tragi colanți cât mai groși, dar pantofii îi pui fără șosetă. Sau poate pui și o șosetuță scurtă de nylon, dacă ești mai friguroasă de fel.

În acest fel, dacă se face cald peste zi, doar scoți minunații colanți și puloverul și ești pregătită de vară. Dacă nu se încălzește peste zi, asta e, măcar ai straturi care să-ți țină de cald. Iar geanta purtată gen poștaș (chiar și atunci când cureaua nu a fost făcută pentru așa ceva) este foarte practică atunci când te deplasezi cu bicicleta. Foarte practice combinații, doar că rezultatul final arată un pic cam ciudat. De când locuiesc în această țară și lucrez într-un birou care are aer condiționat și în noiembrie, am învățat și eu să mă îmbrac în straturi, doar că la mine straturile sunt formate din bluze și pulovere, nu rochițe și pulovere. Nu pot să zic că sunt mândră de cum mă îmbrac uneori, de parcă merg la Polul Nord, dar măcar am devenit conștientă de asta și încerc să fac ceva în această privință, acum că m-am mai acomodat cu temperaturile și nu mai simt nevoia să ies din casă cu plapuma în cap.

Piesa pe care o detest cel mai mult din garderoba olandeză sunt colanții, lungi sau trei sferturi, prezenți peste tot, zi și noapte, de parcă ar fi parte din portul tradițional al acestei nații. La începutul șederii mele în Olanda, am avut, pentru o perioadă, ideea că probabil sunt tare practici. Nu știu de ce aveam gândul ăsta în minte. Dar tot nu mi-a venit să îmi cumpăr unii. Mie ciorapii mi se par a fi mult mai comozi și practici: când e frig, simt nevoia și de șosete, și nu văd de ce aș purta două piese în loc de una singură care îndeplinește ambele roluri.

Bănuiala mea este că olandezelor le este prea cald când poartă ciorapi, ele preferând să se aerisească prin tălpile care se lăfăie goale în pantofi. Dar tot nu înțeleg de ce ar vrea cineva să poarte ceva care îi scurtează picioarele cu vreo cinci centimetri, indiferent cât de lungi ar fi acele picioare. Toată populația feminină olandeză poartă colanți, combinați cu orice ținută. Dacă vezi o femeie care poartă ciorapi, poți să presupui liniștit că nu este olandeză. Sau poate una dintre acele din olandeze care știu și vor să se îmbrace frumos. Multe dintre femeile venite de prin alte părți ale lumii i-au adoptat și ele, probabil fac parte din procesul de integrare. Poate dacă nu i-aș vedea atât de des în jurul meu și în combinații atât de șleampete, n-aș avea nimic cu ei. Poate.

Avem aici un exemplu de ținută preferată, dar asta e o combinație elegantă. Am vrut să pozez niște fete bune de dat drept exemplu negativ, dar m-am gândit că nu e prea frumos din partea mea așa că am pozat un manechin.

Nu am observat de la început cât de prost se îmbracă olandezele. Ba chiar, în primele mele luni aici, țin minte că i-am spus unei prietene că olandezele sunt mereu “aranjate” (probabil mă gândeam la cele trecute de 65 de ani, pentru că acestea sunt mult mai aranjate decât românca tipică de aceeași vârstă). Ea s-a mirat sincer, căci locuiește în Belgia, unde situația e cam la fel, și unde a învățat să renunțe treptat la machiaj atunci când merge la serviciu, pentru că era întrebată mereu dacă merge seara la operă sau la vreun spectacol.

Numai după prima vizită în România, după vreo jumătate de an petrecut aici, am realizat cât de frumos se îmbracă româncele și cât de (hai să zicem) ciudat se îmbracă olandezele. Ca să nu mai zic ce frumoase mi s-au părut toate fetele prin București! Frumos machiate, pieptănate și cu hăinuțe drăguțe. Iar când fac aceste afirmații, compar aceleași categorii de populație din fiecare țară: nu compar vânzătoarea de la piață din Olanda cu studenta româncă, și nici invers.

Am primit în poștă acum ceva timp un catalog din care puteam comanda haine. M-am uitat de două ori să văd dacă are vreo dată scrisă pe el, pentru că nu mi-a venit să cred că se mai vând asemenea haine în anul 2012. Am crezut că s-o fi rătăcit acum mulți ani și în sfârșit a fost livrat de fantoma unui poștaș. Hainele arătau exact, și nu exagerez, ca acelea din cataloagele pe care mi le-a adus o mătușă din Germania acum 20 de ani, și chiar și pe vremea aia mă gândeam că „se îmbracă nasol nemții aștia”. Haine complet demodate, urâte, lălâi, pozate pe niște modele tinere, drăguțe. Dacă de acolo comandă lumea, nu mă mai mir de nimic. Există și magazine cu haine la modă, toate mărcile mari au reprezentanțe pe aici. Dar există și incredibil de multe magazine cu haine demodate, pe care nu m-aș fi așteptat să le găsesc în Amsterdam (ce-i drept, nu sunt chiar în centru), poate doar prin vreun sătuc olandez nevizitat de turiști.

În speranța că nu voi fi contaminată în totalitate de acest gust olandez pentru îmbrăcăminte am început să vizitez site-uri de modă din alte țări, ca să îmi reamintească permanent că în restul lumii chiar și hainele de iarnă pot fi elegante, că o rochie elegantă nu se poartă cu colanți din bumbac, că există genți care se poartă altfel decât de-a curmezișul corpului și că ideea de șosete tricotate în sandale este doar una din glumele pe care le făceam cu fetele pe vremuri, nicidecum un alt fel de a purta sandalele toamna.