Mallorca – partea a doua

După cum spuneam în postarea anterioară, într-una din zilele petrecute în Mallorca, am închiriat o mașină și am pornit la plimbare pe insulă. Am ales să vedem Serra de Tramuntana, partea muntoasă a insulei, care face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO și care este absolut superbă. Am început cu o vizită la cel mai nordic punct al insulei, Cap de Formentor, după care am luat-o „la vale” spre sud, către Torrent de Pareis și Valldemossa.

Drumul este spectaculos, plin de serpentine, curbe în ac de păr, dar oferă priveliști tare frumoase; este spaima oricărui fricos cu fobie de înălțimi, așa, ca mine, dar, din fericire, nu eu am condus. Șoselele sunt bine întreținute, însă foarte înguste, de abia încap două mașini una lângă alta, lucru care se dovedea a fi o problemă atunci când, din senin, de după o curbă, apărea în fața noastră câte un autocar gonind ca nebunul (oare toți șoferii de autocar din orice țară au apucături din astea?). Un lucru care m-a uimit a fost numărul de bicicliști care se luptau cu drumul, și am văzut chiar și pe unii alergând pe acolo. Ăia da oameni hotărâți!

La Farul din Formentor am ajuns devreme, pe la 11 dimineața, oră la care nu era încă aglomerat cu turiști. Există un băruleț acolo, unde poți să mănânci ceva sau să bei o cafea pe terasa cu vedere la marea largă. Acolo marea are altă culoare decât în Alcúdia – este albastru închis, și era incredibil de calmă pentru un loc care este numit de localnici „locul unde toate vânturile se întâlnesc”. Nu ai ce face prea mult timp pe acolo, poate doar dacă ai chef să o iei la plimbare pe munți, prin împrejurimi. Dar aia e altă treabă, de făcut când ai o zi la dispoziție, nu când ești cu agenda, ca noi. Pe drumul până la far sunt mai multe belvederi, una dintre ele fiind chiar mai spectaculoasă decât zona farului, așa că merită oprit și admirat.

Am pornit apoi spre sud, pe lângă Port de Pollença, unde nu am oprit. Drumul spre Torrent de Pareis a început lin, printre dealuri frumoase, pline de palmieri amestecați cu conifere, dar nu a durat mult și am ajuns iar pe serpentine, de data asta și mai și, unde capre pitice, maro, se cocoțau fără probleme și behăiau la noi triumfător. Am ajuns la destinație cu bine, făcându-ne loc printre autocare (între 1 si 3 după-amiază este perioada lor de vârf; dacă mergeți acolo, încercați să evitați ora asta). De parcat, trebuie să parchezi în parcarea cu plată. Apoi mai este puțin de mers pe jos până la tunelurile care duc la plajă.

Plaja de la Pareis a fost unul din locurile pe care vroiam neapărat să le văd, și nu m-a dezamăgit, doar că atunci când am ajuns noi era aglomerată și superba priveliște era stricată de niște creaturi dizgrațioase care mai și insistau să facă plajă fără sutien; nu am nimic cu oamenii care vor să se expună la soare nud sau oricum au ei chef, dar acolo chiar nu era locul. Este o plajă foarte mică, pe care se perindă în permanență oameni cu aparate foto, care vor să imortalizeze momentul. Nici nu am reușit să surprid locul cum trebuie în poze, din cauză că trebuia să feresc exponatele. Dacă aș fi avut mai mult timp la dispozitie, mi-ar fi plăcut să am o zi numai pentru Torrent de Pareis. Pentru că valea torentului este lungă, dar nu se poate merge cu mașina pe acolo, se poate face în schimb o drumeție care durează șase ore și care presupun că merită fiecare minut. Iar plaja, la care ajungi în final, este doar cireașa de pe tort. Poate data viitoare 🙂

Am plecat apoi spre următorul punct de pe traseu, renumitul sătuc Valldemossa. Există două drumuri între Torrent de Pareis și Valldemossa: unul pe șosea normală și unul cu serpentine, pe marginea coastei. Așa fricoasă cum sunt, vă recomand călduros pe cel de-al doilea! Este tot tăiat în muntele care se  prăvălește spre mare și trece prin câteva sate pe care îmi pare rău că nu am oprit să le vizităm mai pe îndelete.

În special Deià, în trepte, cocoțat pe munte, plin de flori și cu străduțe întortocheate pavate cu piatră, mi s-a părut, așa, din mers, mai frumos decât Valldemossa. Nu am oprit însă pentru că speram ca și satul nostru de destinație să fie la fel; a fost un pic altfel, însă minunat în felul lui. Valldemossa este pe dealuri, nu pe munte, și, fiind așa de celebru, este mult mai aglomerat. Dar asta nu îl împiedică să fie de vis. Aș fi pozat fiecare stradă și fiecare casă, fiecare fereastră și ghiveci cu flori. Ai un pic senzația că te-ai întors în timp, iar unele străzi par decoruri de film perfecte, de nu-ți vine să crezi că sunt oameni care chiar locuiesc acolo. Superb, mai ales pe coclauri, nu neapărat în centru. Au și o mănăstire acolo, pe care nu am vizitat-o, dar am auzit că ar fi frumoasă. Am încheiat excursia aici, și am pornit către Alcúdia pe autostradă, de data asta. Am ajuns într-o oră jumătate „acasă”, și la apusul soarelui eram deja pe terasă la Playero, bând o sangria răcoroasă.

Mai sunt locuri de văzut și lucruri de făcut în Mallorca. Mai sunt peșteri, insula cu „dragoni” (adică șopârle), Botanicactus (grădină botanică), rezervația naturala Mondrago, alte sate frumoase și multe plaje. Incredibil câte încap pe o insulă! Poate o să revenim cândva să vedem și restul și să ne mai delectăm cu soare și mare turcoaz pefectă.

Poze cu toate locurile astea frumoase, aici:

• Alcúdia