Cum e să ai două bloguri

Azi am scris un articol pe Amsterdamian, după care l-am analizat puțin și l-am șters, copiind textul aici, pe RozMarin. Am luat decizia asta pentru că articolul mi s-a părut prea personal și parcă nu se potrivea acolo. Poate că unii dintre voi știu că am două bloguri: acesta pe care vă aflați, și Amsterdamian. Uneori mă simt de parcă aș avea dublă personalitate, mai ales când trebuie să mă ocup de social media, unde, mai mult decât pe bloguri, mi se pare că trebuie să promovez două personaje. 

Cum și de ce a luat naștere această dualitate? Am început ambele bloguri în același timp, și pe vremea aia nu știam prea multe despre ce însemnă blogging, nu aveam nicio strategie în minte. Știam doar că vreau să împărtășesc ceva cu lumea și mi s-a părut potrivit să o fac pe două platforme diferite. Am vrut un blog în română ca să pot spune povești în limba natală, povești pe care familia și prietenii să le citească și să fie puși la curent cu ceea ce se întâmplă în noua mea viață, în Olanda.

Era obositor să trebuiască să spun fiecăruia în parte aceleași povești, să le repet de câteva ori pentru fiecare, așa că am luat hotărârea să le pun într-un loc la care să aibă acces toată lumea. Între timp, sunt mai mulți străini care citesc blogul decât prieteni, dar e ok, mai ales că mulți dintre acești străini mi-au devenit prieteni (deși unii doar virtuali).

În același timp, descopeream Amsterdamul și Olanda, studiam fiecare detaliu și făceam poze. Îmi doream să împărtășesc și acele poze cu lumea, dar de data asta vroiam o audiență mai largă. Așa a luat naștere Amsterdamian, cu ideea de a-l face mai puțin personal, mai mult despre oraș și imagini și mai puțin despre cuvinte și despre viața mea. Între timp acest plan s-a schimbat un pic, am început să introduc, încet-încet, detalii personale în articole. Asta a venit natural, pe măsură ce relația cu cititorii devenea mai apropiată. 

Așa a început toată povestea, iar acum, șapte ani mai târziu, mă întreb uneori dacă n-ar trebui să fac ceva în privința asta, dacă nu ar trebui să unesc cele două bloguri într-unul singur, sau să renunț în totalitate la unul dintre ele; sau cuget la posibilitatea dublei personalități. Să menții două bloguri ia mult timp, lucrând uneori târziu în noapte și în weekend. Chiar dacă n-am stat niciodată să număr orele, știu că ele sunt multe și nu știu dacă acest efort poate fi susținut pe termen lung. Nu ajută nici faptul că, atunci când nu lucrez în mod direct la ele, tot la asta mă gândesc, poate la următorul articol pe care-l voi scrie. Mda, sunt un pic nebună.

Nu știu ce va aduce viitorul pentru aceste două bloguri. Sunt momente când mi se pare că anumite articole ar trebui să fie pe ambele bloguri, pentru că prietenii mei care nu vorbesc limba română vor să știe și ei ce scriu pe DanaRozMarin și Google nu face treabă prea bună la traducere, în acest caz. Am și momente în care mă gândesc că ar trebui să ma opresc de tot din scris pe blog, să nu mai arunc și eu conținut în lumea asta aglomerată, plictisită și neimpresionabilă a Internetului (unde mai pui că o fac și pe două platforme!).

Și apoi vin momentele nebune în care iau în considerare să-mi fac cel de-al treilea blog, dar știu că e fizic imposibil și că acest proiect va putea prinde formă doar dacă renunț la serviciu și mă ocup doar de bloguri. Hmm, chiar și numai recitind paragraful acesta și se vede că sunt destul de schimbătoare ca să se explice existența celor două bloguri. Amândouă sunt extensii ale personalității mele, bucăți din viața mea și mi-e drag de amândouă. 

Dar ce-i de făcut cu dilemele mele? Oare să traduc mai multe articole și să le public pe amândouă? Nu sunt convinsă că dublul conținut e un lucru bun. Cum să aleg pe ce blog să scriu un articol? Pentru unele mi-e clar, la altele am îndoieli. Unele articole nu ajung să fie scrise niciodată pentru că nu mă pot hotărî unde să le public. Pe care dintre bloguri să-l promovez, atunci când se ivește ocazia? De ce mă simt ciudat uneori pentru că am aceste două personaje ce mă definesc? Și tot așa. Sper că răspunsurile vor veni cu timpul și soarta blogurilor se va decide pe parcurs. Dacă aveți sfaturi, vă rog să nu vă sfiiți 🙂

Înainte de încheiere, aș vrea să vă spun câteva lucruri amuzante despre cum e să ai două bloguri:

1. Se întâmplă uneori ca oamenii să mi se adreseze folosind numele blogurilor. Devin doamna DanaRozMarin sau Amsterdamian. De fiecare dată îmi pare rău pentru celălalt blog, că a fost lăsat pe dinafară.
2. Adesea, în discuții, nu știu la ce blog se referă oamenii, și fac presupuneri greșite, ducând discuția pe cărări greșite. Sau ceilalți sunt confuzi și nu-și amintesc pe care au citit un anumit articol (asta se poate întâmpla, evident, doar cititorilor români).
3. Acesta e primul articol care va fi publicat în ambele limbi, pe amândouă blogurile.