Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 10 Noi, 2011 in Jurnal | 0 comments

Ce ne face fericiți

Azi am avut revelația prostului: nu toți oamenii sunt fericiți din aceleași motive. Nu că n-aș fi știut asta până acum, dar azi parcă am înțeles-o, ca atunci când știi cum zboară o pasăre dar vezi o animație făcută de americani și înțelegi cu adevărat procesul. Această minune a avut loc în timpul analizei fără de sfârșit: „de ce nu sunt și eu mulțumită când alții sunt?”. Căci nu sunt eu cel mai ciudat om de pe planetă. Nici cel mai pretențios. Dar am avut revelația și acum m-am liniștit. Am dorințe „de nișă”. Nu se satisfac, cu una, cu două, trebuie comandă specială. Așa cum nu găsesc pantofi și trebuie să-i fac la comandă. Așa cum îmi fac la comandă lentilele de contact. Tot așa și cu fericirile mele. Sunt rare. Și să nu vă gândiți acum că pentru a fi fericită am nevoie de un urs panda, o floare cu șapte culori și un cocteil cu apă din zăpada topita de pe Everest, eventual ursul să îmi aducă la masă cocteilul, ținând floarea cu șapte culori în dinți. Nici gând! Doar că atitudinea de genul „e bine și așa, decât deloc” nu vrea să se lipească de mine. Nu și nu. Cum ar fi, de exemplu, să îți dorești un urs panda și să primești în locul lui un cățel vopsit? Sau un bursuc? Nu am nimic cu bursucii, dar nu sunt urși panda. Punct.

La fel, nu mă satisface „mai bine mai târziu, decât niciodată”. Cum ar fi să îți dorești foarte mult să ajungi în Australia să faci surf și să ajungi acolo abia când ai 90 de ani și nu mai poți nici să mergi, darămite să te mai bați cu valurile? Astea sunt pretențiile mele: dacă vreau mere să nu primesc pere și dacă vreau azi, să nu fie mâine. În rest totul e simplu, depinde doar de gusturi. Că ne dorim cu toții ceea ce nu avem și că toți credem că acel ceva ce ne lipsește ne-ar face fericiți, e un lucru știut. Și cum fiecăruia dintre noi îi lipsește altceva, e normal ca fiecare să-și bazeze fericirea pe alte lucruri. Cum de nu am înțeles asta până acum?! De ce mai aveam încă speranțe să mă facă fericită vreodată ceea ce-i fericește pe alții? Am uneori niște speranțe din astea deșarte și le mențin fără sens.

 

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on TumblrShare on Google+Share on RedditShare on LinkedInShare on StumbleUpon

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *