Povestea plantelor mele

Astăzi vă fac cunoștință cu plantele mele. Într-un an de când m-am mutat în noua casă, am reușit să adun 16 plante. Ar fi fost mai multe, dar s-au mai întâmplat accidente pe parcurs și unele au dispărut din peisaj. Am venit aici cu două plante din fostul apartament: un arbore de jad și o pilea – planta plăcintă (pancake plant în engleză). Aveam mai multe, dar le-am lăsat acolo pentru următorii chiriași, pentru că nu știam pe unde or să încapă în noul loc și nici nu aveam chef să mai adaug la grămada de cărat.

Crassula (arborele de jad) este urmașa vajnică a unei versiuni pe care o aveam în casa din București, înainte să ne mutăm în Olanda. Când am plecat, am decis să aduc o crenguță din acea plantă, ascunsă în bagaj ca nu cumva să mi-o ia la aeroport. Trafic, nu glumă. Planta a rezistat și a crescut frumos în Olanda, făcând și pui, pentru că e foarte ușor de propagat. Când am adus această urmașă în casa din Alkmaar, îi mergea foarte bine, dar era un pic cam mare pentru ghiveciul ei, așa că am mutat-o și nu i-a plăcut. Plantei de jad nu îi place mutarea, iar eu i-am schimbat și ghiveciul, și locul, că nu mai încăpea pe pervaz. S-a pleoștit în toate direcțiile și a trebuit să tund mult din ea. Acum a început să se obișnuiască cu noul loc și să fie mai vioaie.

Pilea a ajuns la mine în casă sub forma unei plăntuțe furate dintr-un ghiveci. Da, am furat-o, am o mare pasiune pentru furatul de plante, așa că să vă păziți bine plantele când vin în vizită. Îmi place ideea de a lua o frunză, două, și a le crește până devin plante adulte și poate înfloresc. În noua casă a venit într-un ghiveci mic și între timp a fost mutată și a făcut mulți pui, dintre care am oprit doar unul. Restul au fost dați cadou. O plantă prolifică, îmi place de ea maxim.

Sansevieria (aparent în română numită Sulița africană) și lanțul inimilor (Ceropegia) au fost primele plante cumpărate pentru noua casă. Le-am cumpărat și ghivece speciale, să arate sexy. Sansevieria cam dă pe afară, va trebui să o răresc în curând. Arată bietul fățălău galben tare neîngrijit, cu părul vâlvoi, ca noit toți, de altfel, după lockdown! Lanțul inimilor s-a lungit mult mai mult decât mă așteptam (de-abia atârna din ghiveci când am luat-o) și m-a surprins înflorind luni de zile fără oprire. Acum a luat pauză de la flori, dar sper să își revină. Pe măsuță, lângă suliță, se afla ghiveciul meu magic, un ghiveci plutitor. În el am pus un pui de Gollum Jade, dar cred că va trebui să pun altceva, că nu îi merge bine.

Următoarea plantă cumpărată a fost monstera. Îmi doream de mult una, dar nu am cumpărat pentru că nu mai era loc în cealaltă casă. Am luat-o destul de măricică, aveam nevoie de o pată mare de verde lângă bucătărie. Din păcate una dintre frunze era un pic contorsionată și, deși am sperat că își revine, a rămas așa. Mă enervează să o văd și mă bate gândul să o tai și să las altele să crească în locul ei. Am văzut că poți ține o frunză în vază și rezistă foarte mult, deci nu trebuie să o arunc dacă o tai. Are nevoie și de un sprijin, trebuie să mă ocup de asta în curând, până nu se întinde peste televizor de tot.

Pe cealată monstera, Monkey Mask (mască de maimuță), am găsit-o pe stradă. Cineva rărise o plantă și a dus puii la gunoi, scapând una pe jos în drum spre tomberon. Nu am putut să o las așa, în mijlocul străzii, era o plăntuță perfectă, cu trei frunze și rădăcina bună. Așa că am adus-o acasă și acum stă lângă sora ei mai mare. Și ea are nevoie de un arac pe care să se cațere, a crescut acum destul de mare cât să își ia avânt.

Peperomia (Santorini, cred) – am primit-o cadou de la o prietenă, de ziua mea anul trecut (august), și a venit ca o frunzuliță într-o ceașcă. Îi place la lumină și înflorește de zor, lipindu-se de geam, dar e tare delicată, trebuie să ai grijă dacă miști o frunză, că imediat se rupe.

Planta păianjen (sau voalul miresei, cum i se mai spune) îl am de la fosta șefă. Am primit doi pui, dar unuia nu i-a mers bine, așa că a fost sacrificat. Cred că nu a avut destulă lumină. Cel de la geam a fost ok până de curând, când a început să aibă vârfuri uscate. Poate trebuie să îi dau cu balsam 😛

Aici am adunat colecția de noi și experimentale. Altarul de plante, cum îi zice o prietenă.

Calathea a venit de la cineva, sub forma câtorva crenguțe cam rahitice. Planta mamă se uscase și prietena a încercat să propage ce s-a putut. Nu știu dacă planta în sine nu era prea puternică, văd că nici la mine nu i-a mers prea bine, mă chinui cu ea de luni de zile. I-am pus gând rău, sinceră să fiu: o mai las o perioadă și dacă nu dă semne de îmbunătățire, o sacrific. Haworthia (suculenta din mijloc) a fost cumpărată pentru ghiveciul plutitor, dar când am ajuns acasă am constatat că era prea mare. Între timp deja s-a dublat. Cele două spathiphyllum sunt rezultatul separării unei plante mai mari. Am cumpărat spathiphyllum pentru a o ține în baie, dar nu i-a mers bine și am scos-o de acolo, încercând să o salvez. Încă nu știu care va fi rezultatul.

Iar vlăstarul verde deschis este un lămâi încolțit din sâmburi. Până acum pare fericit, să vedem însă dacă va crește. Am mai încolțit și sâmburi de curmal, de două ori cu succes, dar am distrus plantele încercând să le transplantez. Data viitoare o să știu că au o rădăcină încredibil de adâncă și puternică, și n-o să mai trag de plante.

Gollum Jade e ultima achiziție, cumpărată pentru ghiveciul plutitor. Era un pic degerată când am luat-o, prin ianuarie. Stătuse afară, pentru că, neavând voie să deschidă magazinele, florarii au scos plantele pe o tejghea, afară, să poata vinde. Am separat-o și pus una în plutitor și alta într-un bol de supă olandez (a fost cumpărat special să fie ghiveci, pentru o altă planta care a decedat). Puiul din ghiveci nu e prea fericit, dar cel din bol a crescut destul de mult din ianuarie încoace. E tot un pic cam ridat, nu cred că își mai revine.

Gata lista. Mai vreau multe alte soiuri, dar spațiul e mic și o să fie transformat în junglă în curând. Ocazional mai am bulbi, flori în vază sau plante aromatice pentru mâncare, care rezistă în ghiveci o perioadă. Pisoiul Eric este cuminte, nu atacă și nu mănâncă plantele (poate doar câte un pătrunjel din când în când). În celalalt apartament avea un cactus cu care se lupta mereu, de mă minunam cum nu îl deranjează țepii. Aici văd că nu îl mai supără niciuna, e liniște și pace.

Planuri de viitor: mai vreau neapărat să adaug o orhidee și o plantă cu frunze roșii, nu m-am hotărât încă ce va fi.

Voi câte plante aveți?