Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 13 Oct, 2011 in General | 0 comments

Cruzime împotriva animalelor

Azi am citit o știre în ziar despre niște dobitoci care folosesc blană de raton pentru a face imitații ale cizmelor UGG și pentru asta jupoaie de vii animalele respective. Nu m-am uitat la filmuleț pentru că nu mă țin balamalele să văd așa ceva, citirea știrii mi-a fost de ajuns. Nu vreau să știu detaliile acțiunilor, de ce și în ce scop, mi-e suficient că au făcut-o. Nu este nici prima și nici ultima știre de genul ăsta, este doar una care face valuri în acest moment. Tot citim știri despre diverse acte de cruzime ale oamenilor asupra animalelor. Pentru unele dintre ele se agită mai mult presa și reprezentanții organizațiilor pentru protecția animalelor, pentru altele mai puțin.

Oricum ar fi, în scurt timp, toate sunt uitate sau, dacă printr-o minune încetează, apar altele care să ne șocheze. Oamenii nu vor să se oprească din a trata animalele ca pe niște ființe fără însemnătate și nu vor înceta să creadă că pot face ce vor ei cu ele, atâta timp cât societatea le permite să facă asta.

De la delfini masacrați legal în numele tradiției, la tigri omorâți ilegal pentru a se face vin din oasele lor, de la animalele jupuite de vii pentru blană și până la cele ținute în laboratoare pentru teste, cruzimea cu care oamenii tratatează alte ființe nu cunoaște limite. Până la urmă, la ce te poți aștepta de la o specie care până de curând avea ca sclavi, cu binecuvântarea tuturor, proprii semeni? Dacă legea le-a interzis să mai facă asta cu oamenii, au găsit tot felul de portițe de scăpare cu animalele. În țările mai civilizate există legi care pedepsesc cruzimea față de animale. Trist e că legile se aplică doar în anumite țări și doar uneori. Am fost dintotdeauna foarte marcată de fiecare act de cruzime asupra unui animal, și am avut gânduri criminale la adresa celor care le-au săvârșit. Când eram mică am salvat broaște și arici din mâinile copiilor, am salvat câte un porumbel lovit și am încercat să salvez nenumărați pui de câini sau pisici aruncați de stăpânii lor care sunt incapabili să își castreze animalele de companie. Din păcate nu mi-a reușit întotdeauna și, în timp, am realizat cu amărăciune că nu pot face prea multe pentru a opri toate răutățile pe care le fac oamenii animalelor.

Când m-am făcut și eu un pic mai mare și mai citită  😛 am realizat că există totuși niște lucruri pe care le pot face pentru a opri indirect cruzimea, și dacă mai mulți oameni ar face asta, în mod sigur s-ar reduce semnificativ. Animalele nu ar mai fi jupuite de vii dacă nu ar mai exista oameni care să cumpere cizmele care se fac din blana lor, nu s-ar mai face teste pe ele pentru a dovedi ce bună e o cremă antirid dacă nimeni nu ar mai cumpăra crema aia și exemplele pot continua.

Dacă oamenii ar deveni mai responsabili, dacă și-ar da seama că ceea ce se întâmplă în lume depinde de ei, și nu se întâmplă pentru că „așa a lăsat Dumnezeu” sau pentru că „asta e tradiția”, dacă s-ar trezi puțin din amorțeala în care trăiesc, multe lucruri s-ar putea schimba. Și nu mă refer doar la ceea ce se întâmplă în acest moment cu animalele, dar deja asta e altă mâncare de pește. Istoria ne-a dovedit că e nevoie de mult timp pentru ca omenirea să aibă câte un moment de revelație, dar vestea bună e că se întâmplă din când în când, așa că mai putem spera încă.

Nu îmi place să țin predici, nu cred că sunt eu extraordinară și sunt în stare să spun altora cum să trăiască. Spun doar ceea ce gândesc și sunt convinsă că ceea ce spun îi va pune pe gânduri pe unii și îi va lăsa indiferenți pe alții. Până acum câțiva ani nici eu nu îmi puneam problema de unde vine pielea aia din care sunt făcute ghetele mele, sau unde a trăit puiul din tocăniță. M-am trezit târziu, știu. Dar m-am trezit. Am mâncat la viața mea niște kilograme de pește, niște găini, rațe, porumbei, și probabil cât să se adune de vreo doi porci. Acum însă îmi este clar că nu voi mai mânca niciodată carne. Că îi voi educa pe copiii mei în așa fel încât să ia o decizie conștientă în această privință.

Avem posibilitatea sa cumpărăm cosmetice care nu sunt testate pe animale, și oferta e destul de bogată, putem încerca produse din piele artificială (din experiența mea, sunt la fel de bune și arătoase ca și cele din piele naturală). De ce nu o facem? De ce nu ne gândim măcar?

Sunt lucruri pe care oricine le poate face, fără a avea ceva de suferit. Știu că e imposibil ca toți oamenii să devină vegetarieni (deși mi-ar plăcea acest lucru) dar mi-aș dori ca măcar să înceapă să le pese de ceea ce mănâncă și să fie informați. Mi-aș dori ca să nu mai fiu întrebată de unde îmi iau proteinele, aș vrea ca oamenii să știe deja asta. Și aș mai vrea ca oamenii să fie conștienți că animalul pe care îl au în farfurie a trăit într-o cușcă în care nu avea loc să stea în picioare și a fost hrănit cu făină făcută din oasele altor animale. Probabil că vor decide să îl mănânce oricum, dar decizia va fi una conștientă, va fi și a lor, nu doar a firmelor care se ocupă cu producția de carne pe bandă rulantă, la propriu. În lumea mea ideală, copiii ar fi învățați la școală lucrurile astea. Este greu să eliminăm total din viata noastră produsele animale, în acest moment, pentru că industria nu ne ajută, și ele se folosesc acolo unde nu te aștepți (cum ar fi oase de animale pentru rafinarea zaharului și vezica de pește pentru limpezirea berii; bleah!), dar putem începe cu ceea ce este evident. Eu una, mă străduiesc.

Iar oamenilor care s-au hotărât să facă bani din cizmele din blană de raton le urez cam ce urează Arghezi în poezia „Blesteme” 😀

 

 

 

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on TumblrShare on Google+Share on RedditShare on LinkedInShare on StumbleUpon

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *