Plimbare la Bruxelles

Acum ceva timp am făcut o plimbărică de weekend la Bruxelles. Se ajunge repede cu trenul din Amsterdam, e aici, la doi pași. A fost de fapt a doua vizită, doar că prima dată am fost la o conferință și am văzut orașul mai mult noaptea. E un oraș frumos, și ziua și noaptea, o amestecătură un pic ciudată de nou și vechi, în mod clar îmi place partea veche (era evident, nu?), dar sunt și câteva clădiri noi foarte interesante. Are și zone care îmi aduc aminte de București, de partea frumoasă a lui. Mi-a mai adus aminte de București și bătaia crâncenă pe locurile de parcare.

Am bifat vreo câteva din obiectivele turistice, dar în cea mai mare parte a timpului doar m-am plimbat aiurea pe străduțe, ca să văd ce descopăr. Casele vechi seamănă cu cele din Amsterdam, doar că sunt un pic mai late, se vede că au avut mai mult spațiu de construcție, și sunt mai bogat decorate. Străduțe pavate, terase drăguțe unde poți bea bunătate de bere belgiană, flori și magazine cu tapițerii și milieuri. Vitrine frumoase, original aranjate. Benzi desenate. Atmosferă romantică și cumva misterioasă când plouă. A, și multe biserici frumoase, care se ițesc de unde nu te aștepți.

Mi-a plăcut foarte tare Grand Place. Mai ales cum arăta noaptea, pe ploaie 🙂

L-am văzut și pe celebrul Manneken Pis, băiatul care face pipi și e felicitat de toată lumea pentru asta. Nu e deloc greu să ajungi la el, te vor ghida replicile lui grase care mănâncă waffles sau ciocolată.

Eu am fost tare dezamăgită când l-am văzut pe cel real, pentru că statuia este foarte mică și bine îngrădită. Speram și eu să fac o poză cu el de braț, și când colo, el era după gard, deasupra tuturor, făcând ceva în capul nostru. E haios, oricum, dar mai haioși sunt oamenii care se înghesuie să prindă o poză cu el în spate.

Nu știu, sincer, de ce e atât de faimos. Mai interesantă mi s-a părut Jeanneke Pis, adică fetița care face pipi, situată undeva aproape de Delirium Tremens, faimosul bar cu 2000 de feluri de bere. Din păcate nu am reușit să-i fac o poză prea bună, pentru că și ea era bine îngrădită.

Au ceva belgienii ăștia cu statuile care fac pipi, eu bănuiesc că inspirația le-a venit după ce au băut multă bere 🙂

Apropos de bere, fiind un mare fan al berii belgiene, nu am putut rata ocazia să încerc senzația de a alege o bere din meniul de la Delirium Tremens, doar că e cam greu să te hotărăști să alegi ceva când ai atâtea opțiuni. Din ce am încercat acolo mi-au plăcut Barbar și Pirat (frumoase nume, nu?). În alte baruri m-am delectat cu tot felul de Carmelite, duble, triple, cvadruple și alte sortimente al căror nume nu l-am reținut, pentru că nu mi-au plăcut în mod special.

Am mai încercat cartofii prăjiți, vlaamse frites, care își merită faima și cel mai fancy supermarket, unde am găsit la raionul de verdețuri flori ambalate, pentru a fi folosite la mâncare, care m-au dat pe spate, deja visam ce bunătățuri pot face cu ele. Cred că pot să le cumpăr și de la piața de flori din Amsterdam, și în loc să le pun în vază le pun în farfurie, dar e muuult mai tare să le iei de la supermarket.

Am vizitat câteva ciocolaterii și am fost un pic dezamăgită. Ciocolata arăta foarte bine dar nu a fost la fel de bună precum ciocolata cumpărată din Brugge.  Poate din cauză că erau în zona turistică și îi interesa mai mult aspectul decât gustul. Era cu siguranță mult mai bună decât ce se găsește la o cofetărie normală, dar adevărata ciocolată belgiană rămâne pentru mine cea din Brugge.

Cred că astea au fost toate activitățile unui weekend leneș în Bruxelles, la care se adaugă discuțiile cu prietenii nevăzuți de mult, o mini vacanță drăguță la vecinii belgieni, pe care o voi repeta, cu siguranță, mai pe la primăvară.