Zen. Lene. De vară

Tocmai am terminat de mâncat un pepene. Unul bun, în sfârșit! Acum pot să zic că a venit vara. Deși mi-am pus picioarele sub pisoiul Eric în acest moment, că mi-au cam înghețat. Și m-am gândit să mai fac un update aici. În ultimele săptămâni am devenit cam leneșă. Mă las să alunec treptat în atmosfera de vacanță. La serviciu e liniște și pace. Prea liniște și pace. Vreau să îmi schimb jobul, dar nu fac mare lucru în privința asta. Poate după vacanță.

Vacanță care, vă reamintesc, va fi acasă, ca să mă bucur de viața mea în acest oraș și în afara ritmului de robot. Măcar pentru o perioadă. Am reușit să mă sustrag de pe Facebook (contul personal, că pe paginile blogurilor mai intru din când în când), nu mai sunt la curent cu ce face lumea, și e atât de bine! Nu-l părăsesc definitiv, dar nici nu-l mai vizitez zilnic. M-am apucat de mers în parc,  fac cam 5-6 kilometri zilnic. Aș vrea să alerg, dar diversele accidentări nu mă lasă încă. Sper ca după ce mă plictisesc de atâta mers să o iau și la fugă. Deși mersul este foarte benefic și nu are efectele adverse ale alergatului. Nu știu dacă o să aibă efect asupra kilogramelor de care mă chinui să scap, dar știu sigur că natura face bine la creier! Parcul este plin de flori în perioada asta, mi-e tare drag să dau câte-o tură, de câte ori am timp.

Nu mi-e lene să merg. Nici să scriu povești. Am început a doua serie a workshopului de scris, am și scris chestii noi. Și-am mai făcut ceva frumos de curând: am testat un sistem de realitate virtuală, HTC Vive. Este extraordinar! Cel mai mult m-a impresionat întâlnirea cu o balenă, în adâncul oceanului. A trecut balena aia pe lângă mine și m-a privit fix în ochi! Am mai văzut meduze, pești (pe care poți să-i „atingi”), o broască țestoasă, am fost în vârf de munte, am privit în prăpăstii și mi s-a activat frica de înălțime, și-am tras cu arcul. M-am jucat cu un cățel robot. Ah, și am fost în spațiu și m-am jucat cu planetele, și-am „îmbrățișat” soarele. M-am trezit a doua zi cu gândul la balenă, de parcă întâlnirea ar fi fost reală. Abia aștept să mă joc iar cu chestia asta și mă gândesc cu plăcere cum va evolua în următorii ani.

Dar deocamdată o să evadez un pic din realitate cu un film, ca să mă ia somnul. Ne auzim curând, sper 🙂