Bucurii de vară târzie

E dimineață și mă grăbesc să beau cafeaua ca să ies mai repede pe ușă. Nu ca să merg la birou, ci ca să ajung la mare destul de devreme cât să fie soarele suportabil. Azi e probabil ultima șansă să fac baie în mare pe anul acesta, de mâine vin ploi. Am băut cafeaua pe jumătate, e destul, o să mai adaug niște cafeină la o terasă de pe plajă. Anul ăsta nu am reușit să mă îmbăiez în mare, pentru că a fost ori prea cald, ori prea frig, ori am fost prea obosită ca să mai am chef să merg. Am încălecat bicicleta, am prins autobuzul (nu mai am energie destulă să pedalez până la mare), și am ajuns la Egmond aan Zee, că e cel mai aproape. Am reușit!

Era liniște pe plajă dimineața, și cerul era albastru amestecat cu o nuanță de roz și puțină pâclă. Dunele erau acoperite de o iarbă foarte deasă și înaltă, parcă mai mare decât mi-o aminteam. N-am mai fost de ceva timp pe acolo, se vede… Era și un pic răcoare, 19 grade doar. Am mers înspre nord, spre Bergen, cum merg mereu, ca să găsesc un loc în zona mai puțin populată. Nu că ar fi fost plaja aglomerată la ora aia, dar știam că urmează să vină oamenii. Am ales un loc bun, am netezit nisipul ca să nu îmi intre bulgări în spinare, și m-am așezat, așteptând să mă încălzesc ca să intru în apă, și întrebându-mă când a trecut vara.

Marea a fost calmă azi. Și cam rece, dar suportabilă. Aș vrea să mă pot teleporta pe plajă în fiecare dimineață, și să mă întorc după o oră. Să beau cafeaua acolo, să mănânc appeltaart (plăcintă cu mere) și să ascult valurile. Cred că orice zi ar fi mai bună dacă ar începe așa.

După amiază am băgat somn, ca după plajă, și am mâncat struguri. În oraș se instalează bâlciul. O să fie nebunie în centru până la sfârșitul lunii. Din fericire, zgomotul nu ajunge până la mine, sau, cel puțin, nu mereu. Doar dacă e vreun concert. Deși prefer orașul când e calm, îmi place bâlciul ăsta, îmi amintește de bâlciurile de când eram copil. Poate o să merg chiar să mănânc o vată de zahăr.

Îmi place finalul verii. Îmi place nostalgia pe care o aduce, îmi place sentimentul că în septembrie începe ceva nou (deși nu mai merg la școală de ceva timp). Și o să mă mai bucur de căldură și în septembrie, când voi merge în România, unde aparent vara nu se mai termină anul ăsta 🙂

Mâine înapoi la muncă și la ploicică; o să mă bucur și de ea, că e frumoasă, mai ales când nu ești în vacanță și te uiți liniștit pe geam.