Gata pauza

A trecut luna mai fără nici măcar un articol. N-am mai avut vlagă, n-am mai avut tragere. Toată energia am pus-o în celălalt blog, iar în rarele momente când aș fi vrut să scriu aici, nu am mai avut niciun strop. Zic rarele momente pentru că am trecut printr-o perioadă în care am simțit că nu mai am motive de a scrie aici, că nu mai are sens să mă chinui să port această conversație, că parcă vremea RozMarinului a trecut. Dar s-au mutat niște vecini noi la parter și au postat în fața ușii un rozmarin imens, verde și plin de energie, am zâmbit când l-am văzut și parcă mi-a revenit și mie cheful. Mi-e dor de comunitatea care s-a creat în jurul blogului, de la care n-am mai auzit nimic în ultima vreme, că, na, ce să zică oamenii dacă eu nu zic nimic? Așa că o să încerc, timid, să revin pe blog. Poate și voi o să reveniți. 

O scurtă recapitulare a ce-am mai făcut între timp: am încercat să țin dietă (2 kilograme pierdute, tot grasă și frumoasă sunt), am încercat să fac sport dar diversele junghiuri nu m-au lăsat, am citit vreo trei cărți și n-am mai scris nimic în afară de articole pentru blog, dar nu neapărat cele pe care vroiam să le scriu. Serviciul m-a secătuit de energie, am început vreo 10 articole care nu știu dacă vor ajunge să fie finalizate vreodată, poate când mă pensionez. 

Am vizitat Dordrecht, în Olanda, și mi-a plăcut foarte mult, mă întreb cum de nu mi-a spus nimeni despre el până acum?

Am vizitat și Parisul pentru un weekend, ca să mă întâlnesc cu Elena, care era în drum înapoi spre America după o binemeritată vacanță în România. A fost frumos, în special pentru că m-am văzut cu ea. Parisul e minunat dar e prea aglomerat pentru gustul meu la momentul actual. Cel mai mult mi-a plăcut dimineața devreme, când ne trezeam și plecam în căutare de cafea, când străzile erau aproape goale și Sena era învăluită în ceață. Ăla da Paris romantic. Am avut chef să merg și pe la Turnul Eiffel, dar m-a dezamăgit că toată zona verde din fața lui era îngrădită cu garduri, la fel cum și turnul e înconjurat de pereti de sticlă. Prea multă lume, prea multă frică, strică tot farmecul. Dar tot am găsit un locșor drăguț să fac și eu poza necesară pentru Instagram. Cum altfel ar ști lumea că am fost la Paris dacă nu fac poză la turn?

Acum aștept cu drag săptămâna următoare, când am vacanță, pe care o voi petrece la domiciliu. Poate niște plimbări în Olanda, dar nimic stresant. Îmi plac atât de mult aceste vacanțe acasă! Aș sta vreo lună dacă aș putea, o săptămână e doar așa, de amăgire. Dar cum zilele (de vacanță) ne sunt numărate, trebuie să mai păstrăm și pentru călătorit. 

Acest weekend a venit cu vreme caniculară, după ce până acum o săptămână am umblat cu geaca de iarnă. Când am ieșit ieri din casă m-am gândit să îmi iau sandalele, dar nu prea mi-a venit, parcă prea ciudat era, așa că am suferit un pic de cald până la prânz, când m-am întors acasă și am scos de la naftalină rochiile de vară și sandalele. Acum aștept să vină o furtunică, după cum e obiceiul pe aici, dar momentan scriu și transpir, că sunt 27 de grade în casă și mai tin și laptop-ul în poală. Hai cu norul odată!

Cam asta ar fi scurta dare de seamă, o să revin în curând, sper, cu articole noi.