Dovlecel patison umplut

Mai văzusem dovlecelul ăsta înainte, dar nu-mi trecea prin cap că ar fi comestibil. Credeam că face parte din categoria tărtăcuțelor decorative, pentru că prea e frumos, cu forma lui de OZN și cu diversele culori în care se prezintă. După ce l-am văzut la magazin vreo două săptămâni la rând, la raionul de legume, m-am gândit că poate, totuși, se mănâncă. Am cumpărat două bucăți, m-am dus acasă, am deschis calculatorul și am început să caut informații despre dovleci în general, pentru că nu știam nici cum se numește (pe etichetă scria doar că e dovleac).

 

Din fericire, o căutare după „odd shaped squash” pe Google Images îți oferă imediat poze cu OZN-ul; foarte rapid, din imagine-n imagine și din blog în blog, am aflat că leguma este un tip de dovlecel, care se numește dovlecel patison (Pattypan squash în engleză), este cât se poate de comestibilă și am găsit și o grămadă de rețete care mai de care mai tentante.

Am hotărât să îi prepar după o rețetă pe care o încercasem înainte folosind dovlecei obișnuiți, adică să-i umplu cu orez și să-i bag la cuptor. Din păcate, n-am reținut cantitățile, așa că n-o să dau detalii prea multe, mai ales că fiecare își poate folosi imaginația ca să creeze noi umpluturi. Câteva instrucțiuni totuși, ca să știți de unde porniți și unde ajungeți, sunt necesare.

Prima etapă constă în tăierea unui capac în dovlecel și scobire (ăștia doi au avut multe semințe, așa că mi-a rămas puțin miez de folosit mai departe).

Am pregătit apoi orezul, cu legume (morcov, ardei, mazăre și miezul scobit din dovlecel) și condimente (turmenic, nucșoară, chilli, pudră de paprika, curry dulce, susan negru). Dovleceii trebuie să fie fierți înainte de a-i băga la cuptor, pentru că au o coajă destul de tare (în apă clocotită până sunt suficient de moi cât să poată fi înțepați cu furculița, dar nu mai moi de atât, așa că fiți pe fază și dansați pe lângă ei). Apoi i-am umplut cu orez, le-am pus capac, i-am așezat în tavă pe un pat din același orez și i-am băgat la cuptor.

Așa arătau înainte de cuptor, nu prea drăguț, nu?

Și așa arătau după:

 

Au fost foarte buni, miezul are o textură mai delicată decât miezul dovleceilor pe care îi folosim în mod obișnuit și arată foarte bine, cu marginile lor dantelate, așa că pot fi folosiți cu succes atunci când aveți musafiri și vreți să-i impresionați. Așa că, dacă vedeți la piață minunățiile astea, vă recomand să le cumpărați și să le încercați. Poftă bună!