Jurnalul fericirii lucrurilor mărunte. Ziua 3

Azi a fost o zi din aia în care abia aștepți să se termine orele de lucru, să fugi acasă și să lucrezi un pic la dezvoltarea relației de prietenie cu canapeaua din sufragerie. Chiar acum fac acest lucru, iar canapeaua zice să scriu mai repede fericirea de până acum, că urmează cea de dinainte de somn, adică cele câteva episoade din Orange is The New Black. Așa că vin, repejor, cu ce m-a fericit azi:

– am găsit asta desenat pe panoul din holul blocului, folosit de obicei de vecini pentru a se plânge de câte ceva (n-am fost eu pictorul, pe cuvânt!):

– cele câteva comentarii primite de la voi, cu fericirea voastră, m-au bucurat foarte mult – mai trimiteți!

– am constatat că e foarte probabil să fi reușit să îmi dresez pisoiul ca atunci când vin acasă și-l iau în brațe și îi zic: „dă-mi un pupic”, să îmi atingă nasul pentru două secunde cu năsucul lui de pisoi (nu râdeți și nu judecați, da? apreciați sinceritatea!);

– am avut o conversație neașteptat de interesantă cu cineva care nu promitea.

O colecție bună pentru o zi neinteresantă de februarie, nu-i așa? 🙂