Barcelona, fără obiective turistice, cu nuntă și coafor

Vara asta am fost invitați la o nuntă în Barcelona. Ni s-a părut o ocazie foarte bună ca să facem un weekend prelungit și să revedem orașul, de data asta pe soare. Am mai fost acum câțiva ani acolo, iarna, am petrecut revelionul în Piața Catalunya și ne-a plăcut foarte tare, așa că abia așteptam revederea. Pentru că am avut la dispoziție doar trei zile, ne-am hotărât să nu facem traseu și să nu alergăm după obiective turistice, ci, în schimb, să ne plimbăm (aproape) fără țintă pe unde ne duc pașii. A fost o alegere foarte bună. Ne-am plimbat mai mult prin orașul vechi, prin port și am dat și o tură pe plajă. A fost cald, oameni buni, 35 de grade, iar noi nu mai suntem obișnuiți. Dar nu mă plâng, a fost bine să îmi aduc aminte cum e să te toropească soarele până ți se face rău, una din senzațiile mele preferate.

A părut mai lung decât a fost; ne-am plimbat mult și am făcut multe poze frumoase, am făcut cumpărături și m-am extaziat de prețurile mici și de hainele mici, pe măsura mea (hainele, nu prețurile), am încercat un coafor necunoscut (și mi-a plăcut), am asistat la o cununie religioasă în catedrala de pe Tibidabo, am jucat la nuntă și mi-am revăzut o verișoară dragă. Ce-ți poți dori mai mult de la o plimbare?

Orașul mi s-a părut la fel de frumos ca și data trecută; era o plăcere să mă plimb pe străzile înguste din orașul vechi seara, când se mai răcorea și prin piațete apărea câte-un tip cu o chitară care cânta romanțe și tangouri. E un oraș romantic, fermecător, însă e plin de turiști vara; iarna a fost mult mai liber și mai liniștit (dar și mai friguros, din păcate). Îmi plac mult și faleza și portul, mai ales la apus, când lumina este cu totul specială. Plaja am vizitat-o doar, adică intenționam să fac o plimbare pe nisip, însă la fața locului am constatat că tot nisipul e ocupat, singura opțiune ar fi fost să fac slalom printre oameni, așa că doar m-am plimbat pe dig, am băgat puțin picioarele în apă și pe urmă m-am odihnit și m-am hlizit alături de ceilalți spectatori ai băieților care se antrenau pe plajă, părând foarte serioși și preocupați.

Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost faptul că, de la atâta căldură, orașul cam… mirosea. Cine se mai plânge că Bucureștiul pute vara, să facă o plimbare la Barcelona în iulie. Te plimbai și tu fericit, ca omul, și, la fiecare două străzi, te lovea un miros de canal sau de gunoi copt la soare, care te însoțea pe o distanță suficient de lungă cât să nu poți să-ți ții respirația atât de mult. Nu-i frumos. Nu știu dacă așa o fi toată vara, sau doar am nimerit eu perioada în care nu se curăță cum trebuie. Sper că a doua variantă.

La nuntă a fost frumos și interesant. Bine, locația a fost atât de frumoasă că nici n-ai mai fi avut nevoie de altceva. Nu mă gândeam acum câțiva ani, când am vizitat catedrala de pe dealul Tibidabo, că o să particip la o nuntă oficiată acolo. Credeam că e doar obiectiv turistic; a fost distractiv să ne fâțâim în costume și rochii de seară printre turiștii care se holbau la noi și ne și pozau mai mult sau mai puțin pe furiș.

De recomandat n-o să vă recomand obiective turistice (p-astea le găsiți pe site-urile de turism), ci doar un coafor și un restaurant (hahaha!). Dacă vreodată vreți să vă tundeți în Barcelona, pot să recomand coaforul Manostijeras, unde m-am tuns și aranjat pentru nuntă. N-am apucat să o fac înainte să plec din Amsterdam și nu puteam să merg chiar așa, Cosânzeană despletită cum eram. A fost o aventură treaba asta, pentru că o singură tipă vorbea engleză la coafor, și asta era ocupată, așa că m-a tuns colega ei, care nu vorbea decât spaniolă. Mi-am exersat din nou spaniola de baltă și, uimitor, m-am făcut înțeleasă. Probabil că vorbeam tare caraghios, dar se pare că a fost destul de coerent. Am plecat de acolo prietenă cu Emilia, fata care m-a tuns.

Despre mâncare, nu pot să spun decât că dacă nu mănânci carne nu prea ai ce căuta în restaurante cu bucătărie tradițională. Jambon peste tot, în stânga, în dreapta, pe tavan, pe tejghea, sub tejghea. În aeroport nici măcar un sandviș cu brânză n-am găsit; totul doar jambon și pește. Când am ajuns în avion și mi-am primit minunatul sandviș cu brânză olandeză, am fost cel mai fericit om. Poți să încerci câteva din celebrele tapas, care, și dacă nu conțin carne, e foarte probabil să fi fost prăjite în grăsime animală, sau poți să cauți restaurante italiene sau cu specific vegetarian. Dintre cele vegetariene am încercat Juicy Jones și mi-a plăcut destul de mult. Este aproape de Rambla, ieftin, gustos, au o grămadă de sucuri proaspete și o atmosferă veselă, cu pereți pictați în stil hippie.

Mai am planuri de mers la Barcelona, tot așa, câte un sfârșit de săptămână, pentru că este un oraș special și pentru că este destul de aproape ca să nu simt că pierd tot timpul pe drum, și în câteva zile te relaxează și te încălzește cât să te întorci în Olanda cu forțe proaspete. Îmi face bine să mai experimentez din când în când atmosfera catalană, stilul de viață diferit de cel olandez, cu siestele prelungite și cină la ora zece seara (oră la care în Olanda se închide bucătăria în toate restaurantele). Data viitoare poate mai și revăd unele dintre muzee sau locuri speciale, sau poate îmi fac curaj și stau la coadă la Sagrada Família ca să văd interiorul.

Am pus un album cu poze aici, pentru cine are chef să se delecteze puțin:

• Port d\'Alcúdia

Barcelona - prin oraș

21 Photos