Jurnalul fericirii lucrurilor mărunte. Ziua 9
Azi:
– În drumul meu spre serviciu trec prin apropierea unui adăpost de animale (oițe, capre, găini, iepuri, porci – nu câini sau pisici); este foarte liniște în zonă, și, uneori, când plec foarte de dimineață, aud oițele behăind fix când trec peste un pod, și mă simt de parcă aș fi la țară în România, nu în mijlocul Amsterdamului; e un sentiment foarte plăcut, de întoarcere în timp, de retrăit experiențe reconfortante, familiare. Îmi plac mult diminețile astea și azi m-am bucurat să am una dintre ele.
Nu e acesta podul, dar n-am poză cu cel care trebuie…
– Seara, o cină cu o prietenă româncă pe care n-o mai văzusem de ceva vreme și a fost tare bine să povestim, mai ales în limba maternă, pe care nu am foarte des ocazia să o exersez.
Dacă vreți să aflați de ce m-am apucat de acest mic experiment plin de fericire, citiți aici.
Mă puteți găsi și pe 
Hello.
De cand zic si eu sa ma apuc de asa ceva! Mi-am luat si o frumoasa agenda (OK, nenumarate frumoase agende) in acest scop, insa nu reusesc sa ma apuc deloc de treaba. Asa ca iti zic tie, draga Dana, ca astazi m-au bucurat urmatoarele:
-o portie calda de paste facute de mine pe fuga in pauza de masa (da, am ajuns acasa in pauza de masa);
-o mana de ajutor primita de la o prietena cand altcineva m-a lasat balta;
-poze frumoase pe Pinterest si o functionalitate noua (?) a aplicatiei pentru mobil, care acum ghiceste (de cele mai multe ori corect) pe ce board vrei sa pui un pin.
Si o curiozitate nastrusnica: cat timp ti-ai propus sa mai tii „Jurnalul Fericirii”? Sau nu ti-ai dat un deadline?
Hello! Ce frumos că mi-ai scris! Poți să scrii mai des aici, dacă în agendă nu apuci 🙂 Mi-am propus să țin jurnalul toată luna februarie. Cred că la final o să îl continui în particular, pe vreo agendă drăguță, dacă o să consider că ma ajută. Poate o să mai scriu și aici ceva lunar, cine știe. Vom vedea!