Jurnalul fericirii lucrurilor mărunte. Ziua 1
Am o prietenă (foarte dragă, pe numele ei de cod: Fiica Sultanului) care și-a pus în gând că vrea să fie fericită zilnic și s-a apucat să țină un fel de jurnal pe Facebook. În fiecare zi, de la 1 ianuarie încoace, postează câte un status cu fericirea de pe ziua respectivă: o cină gătită de soț, o prăjitură, o piesă de teatru etc. Trebuie să recunosc că statusurile ei m-au făcut, de fiecare dată, să mă gândesc involuntar la momentele mele de bucurie din ziua aceea. Chiar și în zilele în care starea mea era atât de proastă încât statusuri de genul ăsta mă enervau, tot mă făceau să mă gândesc un pic, așa, cu nervi, dacă aș găsi ceva de scris acolo din ziua mea de rahat și poate uneori chiar găseam.
Sunt de părere că societatea actuală exagerează cu dorința de a trăi fericit. Am obosit să citesc peste tot îndemnuri despre cum să fii fericit: „fericirea este o alegere – alege să fii fericit”; „fă-ți timp să faci ceea ce aduce fericire sufletului„; „enjoy the little things”; „make yourself happy”! Există tone de website-uri și pagini de FB create special ca să ne ajute să fim fericiți. Mi se pare totul prea mult, prea forțat. Parcă fericirea asta este ceva obligatoriu. Trebuie să fii fericit și lumea n-o să accepte altceva de la tine! Fericirea a devenit o obligație a omului față de societate, nu mai avem voie să avem zile deprimante, să umblăm nemachiate și să afișăm cearcăne. E un subiect care mă preocupă de multă vreme, dar care a devenit mai arzător în ultima perioadă, când ceea ce se întâmplă în viața mea m-ar ajuta mai degrabă să scriu un jurnal al nefericirii (lucrurilor mici și mari).
Tocmai de aceea, cu toată aversiunea pe care o am pentru această disperată căutare a fericirii, o să fac un mic experiment. În fiecare zi, pentru o lună, am să pun pe foaie lucrurile mărunte care mi-au adus bucurie în ziua respectivă. Fac acest experiment nu pentru a contabiliza momentele și a cântări la final cât de fericită am fost în luna februarie. Îl fac pentru a forța cinica din mine să se concentreze mai mult pe aspectele pozitive ale vieții și cu speranța că acesta va deveni un obicei. Îl fac pentru că mă gândesc că am fost crescuți în așa fel încât am uitat că suntem de fapt aici ca să trăim, să simțim și să experimentăm. Că, adunând bob cu bob minutele de bucurie, se face viața. Dar și cu cele de tristețe. Că trebuie să ajungem să înțelegem că fericirea este noua zi pe care o avem la dispoziție, și poate atunci o să facem în așa fel încât acea zi să însemne mai mult.
O să vă anunț la sfârșitul acestei luni la ce concluzii am ajuns. Sper să găsesc zilnic câte ceva, să nu rămână multe foi goale și să nu fie efortul prea mare.
Acestea fiind zise, să vă prezint fericirea zilei de azi (am chiar și ilustrații):
– o plimbare de după-amiază în Westerpark și un apus superb
– aerul de primăvară și narcisele galbene în toată splendoarea
– surpriza să descopăr că în parc era piața de duminică, de care uitasem complet, unde am mâncat o clătită cu cremă de castane și am băut vin fiert
Să înceapă distracția!
Mă puteți găsi și pe 
zilele trecute am vazut The Story of Us. Si pe langa faptul ca mi a adus aminte ca mi place Bruce W (si Michelle P e frumoasa rau) mi a placut jocul de a ups and downs. Seara, la cina, povesteau care a fost cel mai fain moment al zilei si cel mai nasol. Si chiar am zis ca o sa fac si eu chestia asta, tot pe principiul bucurii mici. Am ramas cu zisul deocamdata. Succes 🙂
Ps. Ai vazut The Best Marigold Hotel? In the end totul va fi bine 🙂
N-am văzut niciunul dintre ele, dar săptămâna asta rezolv problema! mersi :*
Eu sint de moda veche. CHIAR consider ca fiecare zi este o fericire,daca avem tot ce ne-a daruit Dumnezeu ,in stare de „functionare” : doi ochii ,doua picioare ,doua maini ,etc… Incearca sa-ti imaginezi ,un singur moment ce zi ar fi aceia in care nu le-am avea…si cum ne-am dori si am fi fericiti sa le avem.
O.. si sufletul ..,da aici este mai complicat .Fiecarte are asteptarile lui ,de la el ,,de la iubit ,de la ceilalti prieteni ,de la familie ,de la societate ,de la sefii lui ,etc..
Aici,putem aplica cu succes varianta aleasa de tine si prietenaa ta .
Si apoi ,uita-te in urma ,ce fericita ai fost ieri …,nu?
P.S. E doar o parere ,dar asta astepti ,nu ?
Si inca ceva : felicitari pentru blog.Il citesc si-mi place .
Mulțumesc pentru părere; da, asta așteptam 🙂 Ai dreptate când zici că ar trebui să fim fericiți pentru că avem toate cele în stare de funcționare, dar sunt lucruri pe care ne-am obișnuit să le luăm de bune și uităm că este ditamai minunea că trăim fiecare zi!
e drept ca uneori pare mai usor sa ne plimbam nefericirile incolo si incoace, mult mai usor decat sa incercam sa fim fericiti. iti multumesc pentru postarile astea pentru ca imi aduci aminte de eforturile mele zilnice. si uite, daca nu sunt singura in efortul de a intelege bucuriile marunte, chiar si asta e o mica, dar importanta, fericire!
Mersi că le citești, și mă bucur tare mult că îți aduc bucurie!
Dana, eu ma bucur enorm ca esti din nou FERICITA si ca incerci sa treci peste dezamagirile din ultima perioada!!! 😉
Din pacate, viata nu este intotdeauna roz si nici usoara… Important este sa gasim resurse sa trecem peste toate greutatile si sa ne bucuram de lucruri marunte, ca si cum ar fi minunile din viata noastra! 😛
Multe imbratisari de aici, de foarte departe!!!
Mersi! Te imbratisez si eu inapoi 🙂